Satisfacția în alegerea traseului profesional și a facultății
Pentru puțin context, sunt student la Facultatea de Drept. Am visat de mic să ajung la această facultate și indiferent de câte ori am fost avertizat de cât de greu este acest parcurs, eu nu am ascultat și am continuat să urmez ceea ce m-a pasionat.
Problema în momentul de față se pune în faptul că nu simt nicio satisfacție reală din munca pe care o depun. Ca factor intelectiv, este cert că te dezvolți în mod involuntar familiarizându-te cu domeniul juridic și că există beneficii reale în modul de gândire și comportament din moment urmezi cursurile acestei facultăți, așadar, pe plan personal și profesional se resimte, într-adevăr, o creștere graduală consistentă. Nu pot spune că îmi displace ceea ce fac, dar nici nu pot spune că văd un viitor strălucit pentru care să îmi doresc să lupt.
În viziunea mea, mediul de lucru în domeniul juridic este unul foarte toxic, care din fericire s-a mai disipat prin meritocrația instituită prin rigurozitatea și corectitudinea în distribuirea locurilor prin admiterea în profesie a celor care le merită cu adevărat și nu celor care „au pe cineva”. Cu toate astea, mediul de lucru în oricare dintre profesiile domeniului juridic rămâne unul toxic, în care trebuie să rămâi cu o imagine „nepătată”, lucru care îți restricționează viața privată sau care nu îți permite o liberă exprimare așa cum ți-ai dori pentru a-ți păstra o bună reputație sau chiar cariera ținând cont de rigorile magistraturii de exemplu.
Acum sunt în punctul în care mă întreb dacă chiar am ales bine cariera pe care să o urmez. Facultatea asta este una care te face să te simți mic, într-un loc în care indiferent de nivelul de muncă pe care îl depui să simți că nu ești recompensat pe măsură. E adevărat că încă nu am terminat facultatea și nu profesez în domeniu pentru a pune în practică ceea ce am învățat pentru a simți satisfacția profesională și beneficiile pecuniare care vin odată cu profesarea efectivă.
Cu toate astea, mă întreb dacă am ales drumul corect. Oare merită toate aceste sacrificii? Merită să îmi dedic tinerețea studiului continuu și fără o finalitate clară?
De aceea mi-aș dori să aud perspectivele altor studenți de la alte facultăți. Voi cum resimțiți alegerea pe care ați făcut-o? Simțiți ca fiind una satisfăcătoare? Vă îngrădește în vreun fel desfășurarea activităților cotidiene? Cum vedeți viitorul vostru? Vă vedeți făcând altceva?
Acestea ar fi câteva curiozități pe care le am la acest moment.
Dacă ai ajuns să citești până aici îți mulțumesc enorm. Vreau să știi că acest lucru înseamnă foarte mult pentru mine. Îți urez mult succes și oricare ar fi drumul pe care îl vei alege, sper să fie o decizie făcută conștient și din inimă! 😁🫶