De ce unii suntem condamnați la singurătate?
M am simțit mereu foarte singura, nu am avut niciodată mulți prieteni (de câțiva ani numai am niciunul) și nici nu am avut vreodată iubit. Nu am cu cine să stau de vorbă sau să socializez și, evident, nici cu cine să-mi fac planuri. Situația s-a agravat odată cu trecerea anilor, pur și simplu nu reușesc să rezonez cu nimeni , nici la școală, nici la locurile de muncă și nici la activitățile pe care le-am avut și așa mai departe. Oamenii spun că trebuie să te obișnuiești să fii singur și bla bla bla, dar m-am săturat de asta, așa mă simt de când mă știu. Oare sunt cu adevărat condamnata să-mi parcurg viața singură?