u/Mean_Fan5920

25F

Hei! Voiam să vă cer o părere sau să văd dacă mai sunt persoane care au trecut sau trec printr-o situație asemănătoare, pentru că încep să mă simt puțin blocată.

De când mă știu, am avut chestia asta: mă atașez foarte, foarte greu de bărbați. În schimb, și când o fac, mă atașez extrem de tare, pun mult suflet și e "all in".

Fostul a reusit sa ma faca sa prind ceva pentru el pentru ca a insistat sa nu termin ce aveam atunci.

Problema e că după ultima relație (cu fostul), lucrurile s-au complicat și mai tare. Parcă s-a activat un mecanism de apărare și mai dur: acum mă atașez și mai greu decât înainte, nu mai am absolut niciun interes pentru nimeni și simt că pur și simplu nu mai poate să-mi placă de nimeni, uneori chiar ini dau ochii peste cap cand vorbesc cu cineva, ca un blocaj complet.

Tin sa mentionez ca despartirea a fost acum un an jumatate.

Ideea e ca mi-e dor de sentimentul ala de a iubi sau de a fi iubita, dar pur si simplu nu as mai putea.

Dupa o despartire toxica, m am mutat temporar in orasul natal la ai mei inapoi ca sa ma vindec simtind nevoia sa ii am langa mine.

In orasul unde sunt mi-am gasit destul de greu job.

Mama imi tot reprosa, ca nu muncesc, ca nu sunt buna de nimic, ca nu aduc nici un ban desi stia si cat sufar deja dupa despartire si cat ma chinuiam sa imi caut job.

Acum mi-am gasit job remote in domeniul in care lucrasem deja si de care la moment sunt destul de multumita.

Acum incep alte reprosuri. Ca nu o ma ajut prin casa cand vrea ea, ca nu sunt buna de nimic, desi imi stie programul ca regreta ca m-a facut, ca daca eram desteapta ajungeam ,,sus” deja, ca mai bine facea un r**at decat pe mine.

Am inceput sa am niste iesiri foarte nervoase si sa nu mai fiu eu din cauza ei. Uneori parca imi vine sa cred cuvintele ei la cat de des repeta.

Voi cum ati gestionat osituatie cand unul sau ambii parinti sunt toxici?