Cum gestionez o situatie tragica?
Context:
Povestea e tragica si trista. Am 2 pisicute la tara la parintii mei. Ele sunt libere in curte, o curte foarte mare cu gard insa pot iesi din curte cu usurinta. Parintii mei sunt oameni simpli, le dau mancare, le indragesc insa nu le pot da 24h atentie, cum fac eu cu pisica mea care sta in apartament cu mine. Mai ales ca ele dispar cu orele, sau vin dimineata la mancare si le mai vezi a doua zi dimineata.
Tragedia:
Tatal meu a observat un comportament ciudat la pisica, sambata dimineata, insa nu a crezut ca e ceva important. Cateva ore mai tarziu deja pisica prezenta simptome grave de intoxicatie cu ceva, nu stim nici acum ce. Eu am aflat de situatie la ora 14 si am incercat sa gasim o solutie sa o vada un veterinar. Era sambata, intr-un sat de langa orasul Dorohoi. Cabinete deschise nu erau.
In 2 ore a venit un veterinar din zona care era pe teren si a vazut-o a zis ca este rezervat, ca sunt semne de intoxicatie si i-a facut vreo 4 injectii, nu stiu exact cu ce, vit C, anti hemoragic. Am sperat ca va fi mai bine. Intre timp a venit sora mea acasa, pe la ora 6 si pisica era intr-o stare mai rea.
Cand a vazut-o pe sora mea, a inceput sa meaune, ca si cum a recunoscut-o si a inceput sa ceara ajutor sa spuna ca ceva nu e in regula. Acolo mi s-a rupt sufletul si ne am dat seama ca trebuie sa.mai facem ceva. Dupa zeci de telefoane sa mai gasim o solutie, dupa alte 2 ore am stabilit sa o ducem in Suceava la un cabinet care avea urgente la cerere. S-a intarziat f mult din cauza emotiilor, nu gaseam ori masina, ori cabinet, a fost un haos, pe care nu-l pot descrie in cuvinte.
Intre timp starea pisicii s-a agravat, au inceput sa apara convulsii, simptome neurologice. Chiar la intrare in orasul Suceava, pisica s-a stins dupa o suferinta intensa de cateva ore. Cand s-a ajuns la cabinet, a fost prea tarziu. Nici daca ajungeam cu 2 ore inainte, nu stiu daca se mai putea face ceva. Toti veterinarii erau rezervati la telefon, dar nu am putut sa stau cu mainile in san si sa nu fac nimic.
Nu insist pe cum m-am simtit atunci si pe suferinta pisicii, pentru ca a fost o trauma, si ma rupea in doua camd o auzeam cum plange in timp ce vorbeam cu sora mea.
Gestionarea emotionala:
1.Ma simt vinovat, ca pisica mi-a cerut ajutorul si nu am putut face nimic.
2.Ma simt tradat de oamenii din jur care au fost indiferenti sau insensibili la urgenta pisicii.
Mi se pare nedrept ca in 2026, vecinii mei folosesc otrava de soareci, ierbicid de lene sa nu taie iarba, otrava pentru capuse sau mai stiu eu ce agenti toxici pentru asa zisele probleme. Nu stiu ce a ingerat pisica, dar am 3, 4 vecini in jur. Stiu ca in curtea lor pot sa faca ce vor, dar totusi macar o avertizare sau o alternativa care nu este toxica, pentru alte animalute. Sincer simt nevoia sa aflu adevarul si sa ma razbun sau cel putin sa ii bat putin obrazul ca sa stie ca actiunile lui au consecinte.
Sunt dezamagit ca oamenii de la tara nu sunt mai conectati cu natura si sa-si doreasca sa evite tot ce este toxic, atat pentru plantele lor, pamantul lor, si animalutele care traiesc in jurul lor.
Sunt suparat pe mine, ca nu am reusit sa le ofer protectie, desi sunt f multe pericole in zona, ori masinile care circula cu viteza, ori cainii de talie mare a vecinilor si acum otravirea. Libertatea pe care o au in aer liber este plina de pericole si din pacate au o viata scurta cu un sfarsit tragic. Cum ele nu pot sta in casa, va trebuii sa renunt complet la ideea de a mai avea vreo pisica la parintii mei acasa.