r/DatingRO

Bună! F26 aici.
Nu am fost niciodată genul care să creadă că anumite lucruri trebuie făcute strict de femei sau strict de bărbați, așa că sunt curioasă să văd cum vedeți voi situația.
Bărbați, cum ați reacționa dacă o femeie ar veni pur și simplu la voi și v-ar spune că e atrasă de voi?
Întreb pentru că am un crush pe un tip și, sincer, nu-mi dau seama dacă omul chiar nu are nicio treabă cu mine sau dacă e timid, precaut ori pur și simplu nu își dă seama de subtilități. 😂
E adevărată chestia asta cu „dacă un bărbat e atras de o femeie, o să facă sigur o mișcare”? Face mereu primul pas? Sau există situații în care un bărbat poate fi atras și totuși să nu facă nimic?
Chiar e musai jocul ăla de-a vânătoarea, în care bărbatul trebuie să „cucerească”?
Din punctul meu de vedere, cel mai simplu ar fi să pui cărțile pe masă și aia e. Indiferent că ești femeie sau bărbat. Dacă îți place de cineva, îi spui. Dacă nu e reciproc, aia e și mergi mai departe.
Sunt de fel timidă, dar sincer m-am cam săturat să stau să analizez fiecare gest și să mă întreb dacă înseamnă ceva sau dacă doar îmi fac eu filme.😂

So here we are. 😅

Nu sunt foarte bună la dating apps. Majoritatea relațiilor mele au început offline și mi se pare obositoare dinamica de swipe-uri și talking stages cu 7 persoane simultan. Așa că m-am gândit de ce nu Reddit? Cumva am impresia că aș putea avea mai multe lucruri în comun cu cineva care își pierde timpul pe aici.

Am 32 de ani, locuiesc în București, 1.72, blondă (natural, deși acum o ajut cu vopsea), ochi albaștri, port în general M sau L și cred că mă prezint decent enough încât să mai întorc câte un cap pe stradă. 

Profesional sunt într-un domeniu mai puțin corporate și am destulă flexibilitate, inclusiv posibilitatea de a lucra remote. Sunt ambițioasă și foarte curioasă despre lume, oameni și idei. Am multe interese, hobby-uri, prieteni și o viață de care, în general, sunt foarte mulțumită. Am ajuns în multe dintre locurile în care mi-am dorit să ajung.

Sunt bubbly, extrovertită, vorbesc, glumesc și râd mult. Îmi place să descopăr lucruri, să încerc activități noi și probabil pot deveni entuziasmată de aproape orice dacă omul de lângă mine e entuziasmat de acel lucru. Îmi plac însă foarte mult și oamenii mai introvertiți decât mine. Îmi place să descopăr o lume diferită de a mea și să văd lucrurile prin ochii altcuiva.

Nu am o perspectivă negativă asupra oamenilor și nici nu mi-aș dori o relație în care lumea este permanent percepută ca ostilă. Politic sunt mai degrabă progresistă, dar nu caut copia mea ideologică. Dimpotrivă, probabil m-aș potrivi foarte bine cu cineva mai de centru, care mă mai trage de mânecă când o iau la vale.

Îmi doresc un bărbat cu care să existe atracție, dar mai ales reciprocitate. Sunt o persoană afectuoasă și atentă și am nevoie să primesc același lucru. Îmi plac îmbrățișările, atingerile, apropierea, mesajele, comunicarea relativ constantă și sentimentul că omul de lângă mine chiar vrea să fie acolo.

Și da, partea intimă este importantă pentru mine. Nu vreau o relație în care sexul și afecțiunea devin ceva ce se întâmplă o dată la trei eclipse.

Am citit destul despre relații și attachment styles și sunt destul de self-aware încât să știu că am unele tendințe anxious, la care lucrez activ pentru a mă duce cât mai mult spre secure. Tocmai de aceea știu și că dinamica anxious–avoidant nu este ceva ce vreau să repet. Dacă vulnerabilitatea, afecțiunea sau comunicarea într-o relație te fac să simți că îți este invadat teritoriul național, probabil ne-am face reciproc un serviciu să nu încercăm. 

Nu mă interesează perfecțiunea. Nici eu nu sunt nici pe departe perfectă. Mă interesează cineva care se cunoaște cât de cât și, dacă are lucruri de lucrat, este dispus să lucreze la ele. Eu încerc să fac același lucru. 

Am avut câteva relații serioase, nu foarte multe. Nu am povești horror despre foști și nu simt nevoia să îi transform în villains. Relațiile s-au terminat din diferite motive, dar cu respect. Cred că spune ceva despre felul în care încerc să iubesc oamenii, chiar și atunci când lucrurile nu funcționează.

Nu am fost căsătorită și nu am copii. În privința copiilor nu am un must absolut. Îmi pot imagina o viață frumoasă și cu copii, și fără. 

Caut, în esență, un coechipier. Vreau să fim o unitate puternică, nu două persoane care întâmplător dorm în același pat. Ah, da. Nu mă interesează dormitoarele separate. Să avem viețile noastre, dar și o viață foarte bună împreună. Să călătorim, să avem hobby-uri, să încercăm lucruri, să ne susținem carierele, poate cândva să construim ceva împreună, să facem planuri stupide noaptea și uneori chiar să le punem în practică.

Cam atât pentru această postare.

The rest is history. 

Salutare! De ceva timp mă tot țin să i dau un mesaj unei fete de care a început să îmi placă. Mă tot intersectam cu ea, însă nu știam dacă mă știe ( e o fostă colegă din gimnaziu) . Ea nu mă avea la fallow și am încercat să i dau semne apreciindu i story urile și postările. La un moment dat am găsit zic eu un moment potrivit de a i da mesaj. Inițial am crezut că nici seen nu voi primi. Dar ce sa vezi mi a răspuns în vreo 10 minute. Am schimbat puțin niste mesaje și a început după să îmi de-a fallow back. Însă nu știu sigur daca e interesată sau nu. Răspundea cam la vreo 10-15 minute, însă nu părea că e prea seacă prin mesaje. Nu știu dacă am făcut greșeala sau nu de a o lasă să văd daca ea îmi dă vreun mesaj. Ce i drept nu am vorbit decât vreo 7 mesaje și poate ea vrea să vadă mai mult de la mine fără să pară că e ea disponibila. E o fata super deșteaptă și frumoasă, e destul de căutată din care am văzut pe diverse grupuri de crush, însă faptul că mă ține minte și că mi a dat fallow back mă face să cred că ar fi puțin interesată , însă tot odată faptul că ea nu a mai zis nimic mă cam face să mă opresc. Voi ce ziceți sa mai găsesc vreun motiv sa mai vorbesc cu ea sau sa o las balta?

Bună! Sincer, nu prea știu exact cum să încep postarea asta, dar am zis să-mi încerc norocul. Am 22 de ani, sunt din Iași și în ultima vreme serile au început să pară cam lungi. Singurătatea se cam face simțită și chiar îmi doresc să găsesc pe cineva alături de care să construiesc ceva serios, nu doar discuții de o zi-două.

​Sunt o tipă destul de liniștită, genul care preferă oricând o discuție faină la o cafea sau o seară chill acasă, în loc de agitație și cluburi. În timpul liber mă joc destul de mult jocuri video, așa că ar fi super tare dacă am putea fi și gamer buddies, să ne jucăm chestii împreună.

​Cât despre aspectul fizic, sunt mai plinuță. Am vrut să zic asta de la început ca să fiu super transparentă și să nu ne pierdem timpul aiurea. În perioada asta chiar am început să fiu mai atentă la mine, încerc să adopt un stil de viață mai sănătos și am în plan să și slăbesc treptat, deci lucrez și la partea asta.

​Îmi doresc foarte mult să cunosc pe cineva cu care să pot vorbi absolut orice și să avem o conexiune pe bune.

​Dacă simți că rezonezi cu ce am scris, lasă-mi un mesaj și hai să povestim. :)

Trigger alert: e despre alegerea de a face copii, pregătiți-vă replicile acide despre independentă și superioritate morală

Și ca să-mi răspund în avans la perspectiva pe care o propun: sunt de acord că e unul din cele mai proaste motive, sa faci copii ca să aibă cine sa te îngrijească la bătrânețe

Dar asta fiind zis, ce o să se întâmple totuși în viitor? Presupunând că nu ne înghite singularitatea AI, unde o să avem roboti să aibă grijă de noi și eventual să trăim 500 de ani. Dacă ordinea socială rămâne aproximativ așa cum e acum, ce se întâmplă la bătrânețe?

Dacă nu mai poți să muncești, cineva trebuie sa muncească, pentru pensia de care depinzi. Ăștia sunt tot copii, deveniți adulți acum... doar că ai altora. Cineva trebuie sa îngrijească un bătrân hodorog vai de capul lui, care nu mai poate să se ridice singur din pat. Pe cine cade sarcina asta? Pe copiii.... altora

Sunt curios daca cei care gândesc în direcția asta de a-și "trăi viața" cu cat mai puține sacrificii, iau în considerare perspectiva asta

Sunt două răspunsuri la care pot să mă gândesc

"O să am banii mei, nu o sa depind de restul societatii (adică de copiii altora)". Greu de crezut că dacă un copil e un sacrificiu financiar prea mare în prezent, o sa vina de undeva bani suficienti ca să întrețină un bătrân. Un bătrân decrepit e mai greu și mai neplacut de întreținut decât un copil

"O să îmi închei singur suferința când o să vină momentul". Greu de crezut că dacă un copil e un risc și o incertitudine prea mare în prezent, o să vina de undeva curajul de a-ți încheia propria existență

Deci sunt curios. Exista argumente în afară de "eu sunt excepția"? Își pune cineva problema asta de moralitate, în care alternativa la greșeala de a face copii ca să te îngrijească implică actul pasiv de a forța copiii altora să facă același lucru?

zona Bucuresti / Ilfov

Buna tuturor!

Caut o partenera pentru călătorii, dar mai ales pentru viață.

Am 40 de ani, sunt înalt, nefumător, stabil emoțional și financiar, optimist și cu picioarele pe pământ. Îmi place să explorez lumea - fie la drum lung pe 4 roți, fie fugind spre poarta de îmbarcare din aeroport. În timpul liber gătesc, ascult muzică bună sau mă bucur de natură.

Ideea mea de date? Să ne plimbăm toată seara, iar la final să „uit” să te mai duc acasă.
Iar standardele mele sunt simple: incredere, respect, liniste, afectiune, comunicare, viziune, siguranta, etc precum si să facem la 3 dimineața cartofi prăjiți cu brânză rasă, ouă și clătite și să ne iubim o viață.

Dacă ești din București/Ilfov (33-38 ani +/-), matură, fără obligații și îți dorești o relatie bazată pe respect, comunicare și liniște, da un semn!

Nu prea mă mai definește job-ul, decât prin răbdarea "inumană" pe care trebuie să o ai cu oamenii pe care îi ajuți și spiritul "inquisitive" necesar pentru a rămâne la curent cu domeniul.

Am 44, 1.79m, 100kg, nu prea mi-a ieșit cu relațiile, am ignorat în tinerețe pe cele care au zis că mă plac și acum regret prostia manifestată, dar cum n-am time machine... Ghinion!

Nu am datorii, am un loc de muncă stabil, am apartament, ceva rablă care insistă că are 200 de cai, dar nu o mai cred de ceva timp 🤭

Îmi dedic weekendurile plimbărilor lungi cu mașina, singurele momente când uit cine sunt și care sunt problemele mele reale.

Gătesc o mână de feluri de mâncare, îmi ies excelent, dar urăsc să gătesc.

M-am înscris să îmi fac permis de barcă ⛵, pentru că m-am săturat să număr secundele plimbărilor pe mare cu bărcile care plimbă turiști.

Sunt ateu dar cred cu tărie că trebuie să fac bine în viață, nu de frica vreunei pedepse, ci doar pentru a vedea mai mulți oameni fericiți.

Regret zecile de ani trecute pe lângă mine în care nu am putut să-mi folosesc cunoștințele, bunătatea, umorul etc pentru a face mai fericită o jumătate. Plus că... și mie mi-ar fi prins bine o vorbă bună din când în când...

Îi văd pe unii pe aici că își cântă osanale pentru că sunt asumați și stabili psihic, maturi and shit like that... Eu zic așa: recunosc că n-am avut copilăria ideală, nici cei mai mulți și inteligenți părinți, dar nici rău n-a fost. Cuplat cu alte frustrări adunate în viață... Sunt un om! Țin sub control aceste lucruri și mă bucur că am suficientă minte și cunoștințe ca să înțeleg că nici nu prea se putea altfel în acele vremuri.

Also: 80-90's kid, ador mașinile clasice, bărcile, avioanele, muzica veche din aproape toate genurile. Nu ascult manele, consider că sună ca... și încurajează subcultura. Mai repar chestii prin casă. Am două pisici din cauza cărora nu o să pot să fug să mă fac skipper în Grecia sau alta țară, după ce-mi iau permisul.

Nu știu ce să mai scriu, nu poți defini complet un om nici dacă ai 3 zile să scrii despre el... Măcar de-ar fi întrebări, că răspund eu 🙃😎

Stiu ca aceasta postare o sa fie ca si cum m-as baga singura in cusca cu lei, but let's see.

Am mai urmarit postarile de pe acest sub si am vazut ca in ciuda faptul ca toata lumea cauta femei XD, chiar si unele postari create de femei sunt adresate altor femei, de multe ori sectiunea de comms este plina de oameni frustrati, sau care pur si simplu vor sa ia persoana la misto, dar e ok, suntem pe internet si aici toata lumea are o opinie, mai ales legata de femei.

Sunt pregatita de toate comentariile care imi vor fi adresate. Nu prea am sperante ca postarea asta o sa imi aduca ceea ce caut, dar sper ca macar sa fie fun XD I'm here for the drama.

Stau in Cluj-Napoca de cativa ani buni, desi de ceva timp ma bate un gand sa plec, poate in alta tara, nu e nimic concret.

Sunt o fata destul de inalta, 1.74m, 65kg, sunt activa si incerc sa merg de 3-4 ori pe saptamana la sala. Imi plac activitatile in natura, alergat, mers pe munte, nu ma prea pricep la sporturile care includ mingi sau alte echipamente :)) am incercat, dar nu m-am descurcat niciodata, desi sunt deschisa sa invat, stiu sa inot tho, si ma descurc destul de bine.

De asemenea imi place arta, in timpul liber incerc sa mai pictez, sau sa desenez. Imi place sa urmaresc filme/seriale, favorite genres: psychological, horror and drama, in aceeasi categorie de genuri intra si cartile care imi plac. Mai demult ma uitam si la anime sau citeam manga, acum nu prea mai am timp si nici chef.

Am un job stabil, lucrez in IT.

Sunt genul de persoana care vrea sa invete cat mai multe si sa fie intr-o continua dezvoltare, chiar daca e vorba de subiecte care n-au legatura unul cu altul. Consider ca e bine sa stii cat mai multe lucruri despre orice.

Nu fumez, nu beau, si pun pret foarte mare pe sanatate si pe selfcare, mananc aproape mereu mancare gatita si incerc sa reduc cat de mult posibil si din zaharuri.

Acum legat de ceea ce caut :)) greu... ngl

Daca ai ajuns sa citesti pana aici si sa iti faci o idee despre ce am scris despre mine, well... as vrea pe cineva care sa mi se asemene, cel putin la unele lucruri, caut o persoana activa, care sa se ingrijeasca (fizic, mental) cu un job stabil, si care sa fie mai inalta decat mine (ik I'm going to get hate for this 🤷‍♀️). As putea fi ipocrita sa spun ca aspectul fizic nu conteaza, dar consider ca e un element foarte important in a decide daca esti atras sau nu de cineva, de asta as vrea sa facem schimb de poze cat mai repede in conversatie. Interval de varsta 25-35, sa zicem, desi nu as vrea sa depasesc neaparat 30, dar sunt deschisa la conversatie. Edit: Poate ar fi trebuit mentionata mai sus, dar am uitat, asa ca o sa vina aici: Caut o relatie serioasa, nu sunt interesata de ONS sau FWB, also I'm not religious.

Salutare, bine ați venit la TED Talkul meu!

Am 26 de ani, 191 cm înălțime, în jur de 110 kg. Nu sunt slab, nici bine făcut, doar normal. Am ochii căprui și părul șaten. Sunt pasionat de istorie(am terminat facultatea de istorie licență+master), iar din punct de vedere profesional zic că stau destul de bine. Nu sunt fumător, iar cu alcoolul destul de rar, îmi place gustul, dar nu vreau să beau în fiecare zi. Nu am animale de companie, dar de voi avea șansa, aș dori o pisică. Sunt gamer(pe lângă jocuri pe PC am și sesiuni săptămânale de Dungeons&Dragons).

Două adevăruri și o minciună:
Nu știu să înot
Am fost actor într-un scurt-metraj
Cafeaua mă face să adorm

Avantaj și dezavantaj dacă reușim să ne cunoaștem șă să ieșim mai mult:

• Avantaj: Știu să gătesc(nu știu să fac prăjituri)
• Con: S-ar putea să te plictisesc cu noi descoperiri legate de istorie(de exemplu mai multe pergamente din Pompei pot fi scanate și știm acum ce conțin chiar dacă sunt arse aproape complet)

Ce caut:

Caut o relație serioasă, ideal să fie de o vârstă apropiată de a mea. Pe plan emoțional, îmi doresc comunicare directă, să putem discuta deschis, în caz că ne deranjează ceva să putem discuta astfel de probleme și să fim dispuși la compromisuri unul față de celălalt. Din punct de vedere fizic, nu am preferințe, doar să se vadă că ai grijă de tine și că te respecți.
Dacă mica mea prezentare vi s-a părut destul de interesantă, aștept mesaje în privat plus mesajul dacă ați ghicit care e minciuna.

M24. Deși înălțimea nu mă recomandă nici pentru tipele medii de înălțime, cu ai mei 1.74, mă simt foarte atras de tipele înalte, măcar 1.80.

Nu zic că n-am stat cu și n-am avut iubite scunde și nu mi-au fost dragi, dar parcă tipele înalte îmi pun capac.

Acum le înțeleg pe femeile cărora le plac bărbații înalți, multă baftă fetelor!

Mai e careva așa? V-a ieșit să vă găsiți o parteneră înaltă?

Dar voi fetelor, ați sta cu cineva mai scund? Opinii sincere, cele negative sunt binevenite, hai să împărtășim gânduri și păreri.

Nu înțeleg de unde dorința asta, dar mna, așa cere inima)

Bună! :)

Se pare că „wherever the wind takes me” m-a adus momentan pe Reddit. :)) Așa că, dacă tot sunt aici, m-am gândit să văd dacă vântul știe ce face.

Despre mine:

Am 26 de ani, 1,70 m și 58–60 kg. Sunt șatenă, cu părul lung și ochii căprui.

Sunt o fire foarte curioasă. De fapt, sunt fascinată de aproape tot ce se întâmplă pe Terra și în afara ei: de la primele organisme care au apărut până la găurile negre, de la ierburile folosite pentru tratarea febrei în Evul Mediu până la descoperirile recente din medicină care promit să ne prelungească viața, de la primele cuvinte așternute în scris până la omul care poate astăzi să vorbească printr-o simplă mișcare a ochilor.

Dacă aș putea, mi-aș deschide de mâine mai multe canale de YouTube pe care aș vorbi despre o mulțime de subiecte diferite: literatură, medicină, antropologie, istorie și probabil încă zece lucruri care mi-ar veni între timp în minte.

Am terminat Facultatea de Medicină, dar momentan nu lucrez în domeniu: de aici și variantele multiple pentru orașe. O să văd unde mă poartă vântul. Și, bineînțeles, sunt deschisă și la o relație la distanță.

Am un CV destul de stufos (vreo șase pagini de Europass :)) datorită voluntariatelor, cursurilor și proiectelor în care m-am implicat. Multe dintre ele sunt din afara domeniului medical: jurnalism, educație etc. Iubesc animalele, iar pentru ele am devenit vegană.

Nu sunt o persoană comodă. Dacă nu ies din zona mea de confort, simt că nu pot evolua, iar viața mi se pare prea scurtă pentru a stagna.

Și mă pricep la multitasking în privința activităților, nu fac asta cu oamenii. :)

Țin minte că, într-o sesiune de examene la facultate, m-am înscris la un concurs de discursuri în limba coreeană, în cealaltă parte a țării. Ca să ne înțelegem: nivelul meu este undeva pe la A1, deci, te rog, nu mă pune să vorbesc coreeană. :))

Am făcut 12 ore cu trenul ca să particip la un concurs care a durat aproximativ două ore și să iau ultimul sau penultimul loc. Eram începătoare absolută și concuram cu oameni care aveau ani de studiu în spate, așa că nu m-am supărat deloc. A fost o experiență minunată. După concurs, alte 12 ore cu trenul înapoi, iar în 24 de ore aveam examen la facultate.

Și mai am destule povești de genul ăsta.

Ce vreau să spun prin exemplul acesta este că fac sacrificii pentru lucrurile și oamenii care contează pentru mine. Așa că, dacă ești prea comod ca să ieși din casă într-o zi ploioasă ca să ne vedem, probabil nu ne potrivim. Eu aș veni spre tine și pe furtună. Dar, dacă nu există reciprocitate, nu pot să-mi ofer sufletul pe nimic.

Despre tine:

Caut un bărbat între 26 și 36 de ani, înalt (minimum 1,80 m), educat, care să știe când să fie amuzant și când să fie serios.

Caut pe cineva care să mă țină, din când în când, ca să nu mă ia vântul pe sus. M-am ținut singură destul timp și mă dor mâinile de cât de strâns am ținut de o creangă cu spini.

Cred că multe dintre noi am devenit independente nu neapărat pentru că ne-am dorit să ducem totul singure, ci pentru că au fost prea puțini oameni dispuși să dea spinii la o parte înainte să ne rănească. Așa că am învățat să ne facem singure bandajele.

Nu caut pe cineva care să mă salveze. Caut pe cineva lângă care să nu fie nevoie să mă salvez mereu singură.

Dacă ai citit până aici, dă-mi un semn.

Eu sunt aici. 🌬️

P.S. 1: Înainte să comentezi despre înălțime sau să-mi spui că sunt superficială: am un pitic pe creier. Îmi plac și tocurile, iar piticul e aici și nu mă lasă. :)) Nu e vina ta că ești scund și nici nu e nimic în neregulă cu asta. O să-ți găsești persoana, sunt sigură. Doar că persoana aia probabil nu sunt eu.

P.S. 2: Probabil ai observat că au fost închise comentariile.
Motivul? Oricât de civilizat am încercat să răspund, se pare că specia umană nu va fi niciodată pe deplin mulțumită. :))

Până la urmă, aici s-a oglindit mai degrabă lumea interioară a unora decât persoana despre care încercau să-și dea cu părerea.

Și, dacă ești fată și citești asta: nu te mulțumi cu puțin doar pentru că alții încearcă să te convingă că ar trebui. 🤍

P.S. 3: Acest text a fost realizat de un exemplar autentic al speciei Homo sapiens, nu de către un robot. :))

Am fost cu băiatul asta împreună 6 luni. Totul era bine, ne înțelegeam perfect, se comporta perfect.
Singura problema care ma deranja era faptul ca nu ieșea afara cu mine. Nu voia sa ne vedem des, ne vedeam odată la 2-3 saptamâni, faza era ca noi puteam sa ne vedem si in liceu si in oraș, nu eram la distanta.. si cand incercam sa discut chestia asta cu el nu vorbea?? Spunea ca nu are chef pur si simplu si ca vrea sa doarma.. cand am avut ultima ceartă si i am reproșat ca nu iese cu mine si ca as vrea sa stam mai mult, m a ignorat, a bagat o scuza ca trebuie sa se tunda si sa doarma si gata.. dupa nu mi a mai raspuns. A doua zi am fost la el in clasa si ma trata cu indiferenta.. am plecat nervoasă si i am tot scris de joi pana duminică. Cand am realizat ca el chiar nu mai raspunde deloc, practic s a despărțit de mine fara sa zica. Mi e greu sa cred ca sexul a fost chestia pe care o voia( eu aveam 19 si el 18) au trecut cateva luni de atunci si nu pot trece peste.. ma simt de kkt, nu concep cum un om se poate preface asa bine si intr un final sa si arate caracterul lui adevarat.. e groaznic sentimentul si mi e frica sa mai incerc cu altcineva.. am impresia ca toata lumea e la fel.

De ce s-a retras brusc după o lună în care totul părea normal?
Vorbesc de aproximativ o lună cu un bărbat și încerc să înțeleg o schimbare foarte bruscă de comportament. Nu voi folosi nume sau detalii identificabile.
Ne-am cunoscut și, inițial, el a fost cel care a manifestat interes. A început să mă caute, să reacționeze la story-uri și să inițieze conversații. În timp am început să vorbim din ce în ce mai mult și, practic, am ajuns să vorbim zilnic.
Ne-am văzut de aproximativ cinci ori într-o lună. Primele întâlniri au fost foarte ok. Mi s-a părut atent, drăguț și interesat. Nu a sexualizat imediat interacțiunea și nu a pus presiune pe mine. La un moment dat am ajuns și la el acasă și ulterior am făcut sex. Important pentru mine este că după aceea nu a dispărut și nu s-a schimbat brusc. A continuat să vorbească normal cu mine, să manifeste interes și să facem planuri.
El mi-a povestit și despre o relație anterioară în care fusese înșelat. Din discuțiile noastre am avut impresia că experiența aceea l-a afectat și că are anumite rețineri când vine vorba de relații și încredere.
La un moment dat și-a cerut chiar scuze pentru faptul că nu este mereu foarte prezent prin mesaje și că nu scrie constant. Mi-a explicat că are perioade în care este foarte prins cu munca, prietenii și alte lucruri și că nu trebuie să interpretez automat fiecare perioadă în care răspunde mai greu ca pe o lipsă de interes. Eu am încercat să înțeleg asta și nu i-am cerut să-mi scrie non-stop.
A plecat apoi într-o vacanță și am continuat să vorbim. Nu mă așteptam să fie disponibil permanent și am încercat să-i respect timpul și programul.
Pe parcurs am început să facem și planuri concrete. Vorbeam despre o ieșire împreună și despre alte lucruri pe care urma să le facem. Pentru o întâlnire care trebuia să aibă loc în weekendul respectiv, el a fost cel care a propus să ne vedem. Eu îi spusesem anterior că putem să așteptăm până în ultimul weekend, dar el a continuat să spună că ne vedem și că planul rămâne. ( A propus un weekend la mare doar noi doi ) la final de august
Asta este partea pe care nu o înțeleg.
Cu o seară înainte de schimbarea lui, am vorbit absolut normal. Nu am avut nicio ceartă, nicio discuție tensionată, nu i-am făcut vreun reproș și nu am observat că s-ar fi răcit față de mine. Din contră, conversația a fost normală și aveam în continuare planurile despre care vorbisem.
A doua zi însă, a dispărut complet.
În mod normal eram obișnuiți să ne scriem, iar eu i-am trimis dimineața un mesaj de genul „bună dimineața, ce faci?”. Nu mi-a răspuns.
Mai târziu l-am întrebat și când ne vedem, pentru că aveam nevoie să știu dacă planul nostru mai rămâne valabil. Nici la acel mesaj nu am primit răspuns.
Au trecut ore și apoi o zi, fără să-mi răspundă.
Ce mi s-a părut foarte ciudat este că, în același timp, am observat că era activ pe social media. A văzut chiar și un story de-al meu, dar nu mi-a răspuns la mesaje.
Ulterior a fost la un eveniment de familie( știam ca merge ca mi-a zis ). Prietenii lui au postat poze și filmări în care apărea și el și l-au etichetat. Deci știam că era bine și că fusese prezent la acel eveniment.
Un alt detaliu care m-a făcut să mă întreb ce se întâmplă este că, în mod normal, el repostează aproape întotdeauna story-urile prietenilor în care apare. De data aceasta nu a repostat nimic, ceea ce mi s-a părut neobișnuit pentru el.
Nu spun că acest lucru dovedește ceva, dar pentru mine a fost încă o schimbare față de comportamentul lui obișnuit.
La început am încercat să nu trag concluzii. M-am gândit că poate s-a întâmplat ceva în familie, poate are o problemă personală, poate este foarte ocupat sau poate are nevoie de puțin spațiu.
Apoi am început să mă întreb dacă nu cumva și-a dat seama că eu îmi doresc o relație și că el nu are disponibilitatea necesară pentru asta.
O altă posibilitate este că pur și simplu s-a răzgândit. Nu exclud nici asta.
În schimb, nu prea cred că este vorba despre o altă femeie, cel puțin nu pe baza lucrurilor pe care le-am văzut până acum. Nu am nicio dovadă pentru asta și mi se pare prea simplu să pun totul pe seama unei alte persoane.
Ce mi se pare foarte greu de înțeles este că, dacă interesul lui a dispărut, de ce schimbarea a fost atât de bruscă?
Dacă se răcise treptat, probabil aș fi observat. Dacă în ultimele săptămâni devenise distant, nu mai propunea întâlniri, nu mai vorbea normal cu mine sau nu mai făcea planuri, aș fi putut înțelege că interesul scade.
Dar nu asta s-a întâmplat.
Cu o seară înainte totul părea normal, iar el fusese cel care propusese întâlnirea.
După aceea, liniște totală.
Am ajuns să-i spun că vreau să înțeleg ce s-a întâmplat și că mă lămurește și pe mine de ce schimbarea a fost atât de bruscă. I-am mai scris și ulterior pe WhatsApp, foarte simplu, cerându-i să-mi spună ce s-a întâmplat.
În momentul de față, eu nu mai sunt interesată să mă prefac că nu s-a întâmplat nimic și să continui planurile ca și cum totul ar fi normal.
Nu este vorba despre faptul că vreau să-l oblig să aibă o relație cu mine.
Dacă nu mai vrea, vreau să-mi spună.
Dacă și-a dat seama că nu este pregătit pentru o relație, vreau să-mi spună.
Dacă programul lui și prioritățile lui nu îi permit să construiască ceva, vreau să-mi spună.
Dacă s-a răzgândit, vreau să-mi spună.
Dacă s-a întâmplat ceva personal, vreau să-mi spună.
Pur și simplu nu înțeleg de ce un om cu care ai vorbit zilnic timp de aproximativ o lună, cu care ai avut cinci întâlniri și cu care ai făcut planuri, poate să treacă de la o conversație normală la tăcere completă de pe o zi pe alta.
Mai ales că eu am încercat să-i respect stilul de comunicare. Știam deja că nu este genul care să stea permanent pe telefon și mi-a spus asta inclusiv el, cerându-și scuze că nu este mereu foarte prezent prin mesaje. Nu am avut pretenția să vorbim non-stop și nu am interpretat fiecare răspuns întârziat ca pe un semn de dezinteres.
Tocmai de aceea episodul acesta mi se pare diferit.
Nu este doar „nu mi-a răspuns câteva ore”. Este faptul că a existat o schimbare bruscă după ce totul părea normal și după ce aveam planuri concrete.
Privind retrospectiv, am început să observ și alte lucruri care mă fac să mă întreb dacă el chiar are disponibilitatea pentru o relație. Mi se pare destul de comod și foarte prins de prieteni, muncă și alte priorități. Nu am simțit întotdeauna că încearcă efectiv să-mi facă loc în viața lui, deși cred că îi plăcea de mine și că interesul lui de până atunci fusese real.
Și poate exact asta este problema: poate îi place de mine, dar nu are disponibilitatea emoțională sau practică pentru ceea ce eu îmi doresc.
Nu știu.
Asta încerc să înțeleg.
Nu vreau neapărat să știu dacă „mai există șanse”. Vreau să înțeleg ce s-a schimbat de pe o zi pe alta.
Pentru că, sincer, dacă un om nu mai vrea să continue, prefer să-mi spună direct. Pot accepta un „nu mai vreau” mult mai ușor decât pot accepta să fiu lăsată să ghicesc.
Voi ce credeți că s-ar putea să fi intervenit? Cum interpretați o schimbare atât de bruscă, mai ales când cu o seară înainte omul părea normal, iniția conversația și făcea planuri?

Bună seara, doamnelor și domnilor. Vin cu două întrebări la care, spre oroarea mea, am realizat că nu am răspuns și mă disperă (mă disper eu pe mine).

1. Se întâlnesc cele două persoane. Însă una din ele (căci dacă e reciproc, e mai ușor de gestionat situația) nu găsește cealaltă persoană a fi pe placul ei dpdv fizic. Și nu la modul "nu are înălțimea/părul/constelațiile din ochi etc etc cum îmi doresc eu", ci nu simte deloc o atracție. Știu, mi se pare superficial (poate mă înșel) să gândesc și să pun problema așa, dar prin prisma unor experiențe de genul când am vorbit despre asta cu cineva m-am simțit vinovată ca am un anumit tipar de om de care îmi place. Da, personalitatea și gândirea lui cântăresc mult. Dar dacă nu ne e drag de omul din fața noastră, facem un rău sau un bine nouă și lor mergând mai departe cu relația...? Cum îi comunici acest lucru fără să fie aiurea? Nu știu, am niște gânduri și stări foarte conflictuale aici. Mi-ar plăcea să citesc ce părere aveți voi.

2. Ce facem cu hobbiurile? :) Când sunt multe? Poate prea multe..? O să vorbesc strict legat de situația mea: am câteva pe care le-aș putea face și în prezența acelei persoane, dar altele câteva cer prezența mea acasă plus concentrare, iar altul deplasarea într-o altă locație. Făceam o evaluare a modului în care mi-am construit programul (care momentan funcționează pentru toate aspectele vieții) mai puțin timpul pentru o altă persoană. Cum îl introduc? Ce fac? Nu știu cum să găsesc un echilibru pentru toate aceste lucruri în viața mea, deoarece timp să îl petrec cu cealaltă persoană îmi voi face. Știu cât de aiurea e să fii ignorat. Dar mă gândesc pe termen lung cum se gestionează situația. Mda...

Atât. Mulțumesc pentru atenția dumneavoastră și o seară bună! :))

Imi incerc si eu norocul aici, vedem ce iese.

Despre mine:

Am 38 de ani, 1,82 m și 78 kg. Sunt șaten, atletic cu ochii albastri.

Sunt o persoana activa, merg la sport de doua ori pe saptamana, imi place sa calatoresc, sa merg cu bicicleta.

Ador documentarele imi plac serialele, filmele in special thrillerele, dramele, jocurile si inotul. Am destule hobby-uri. :)

Am terminat facultatea de informatica pentru ca am fost atras de calculatoare de mic.

Lucrez in IT, am un job stabil.

Sunt genul care mai glumeste iar la o petrecere sunt pe ringul de dans nu imi place sa stau jos. :)

Pot sa fiu glumet dar si serios cand e nevoie. Sunt o fire calma, sincera si intelegatoare.

Pe plan profesional, financiar sunt bine.

Imi place sa ma documentez despre economie, tehnologie, sa fiu la curent cu ultimele noutati.

Despre tine.

Caut o fata intre 27 si 35 de ani care sa fie feminina, activa cu care sa pot construi o relatie, sa ne distram, calatorim.

Sunt deschis la acorda timp lucrurilor care te pasioneaza.

Consider ca atractia fizica trebuie sa existe dar mai importanta e personalitatea, valorile.

Bună ziua dumneavoastră și telespectatorilor dumneavoastră.

Încerc să fiu scurt și la obiect pentru attention spanul de pe internet.

Despre mine:

26 de ani făcuți în iulie, înălțime de 1.80+ și o greutate de aproximativ 72 de kg, așadar un fel de „slim fit" cum s-ar zice.

Am 5 tatuaje (4 pe braț și unul pe corp) și plănuiesc să mai fac câteva. Am părul scurt (după ce l-am avut lung aproape 5 ani) și port ochelari

Ca orientare politică sunt mai spre stânga și ca orientare religioasă sunt ateu.

Merg de ceva timp și la sală și pot să spun că am rezultate decente și ajută mult și mental. De asemenea, încerc pe cât posibil să merg mult și pe jos, atât în plimbări casual cât și când am drumuri de făcut, dacă ajută timpul.

Sunt pasionat de media, muzică și cultură hip-hop în special. În ultima vreme încerc să citesc mai mult și să merg la tot felul de ieșiri și evenimente sociale. Mai merg la filme (de multe ori singur), concerte și evenimente din zona asta.

În relații îmi place să fiu romantic (de unde și titlul). Asta înseamnă de la gesturi tandre la complimente și surprize, dar și comportament general.

Alte detalii de background: am făcut licența la UniBuc și masterul la SNSPA, sunt în piața muncii de vreo câțiva ani și am schimbat vreo 4 locuri de muncă, chiar de curând l-am început pe cel mai nou.

De asemenea, consider că într-o relație trebuie să existe echitate, mai mult decât egalitate.

Ce caut:

Caut în primul rând o conexiune umană, în sensul cel mai adevărat al cuvintelor. Adică o femeie care să mă cunoască la fel de bine pe cât o cunosc eu. Să avem aproximativ aceleași pasiuni, valori și interese.

Dacă asta va duce la o relație pe termen lung, so be it. Dacă nu, și măcar am avut ocazia să interacționăm elegant și respectuos ca două ființe umane, e la fel de bine.

Ca type, dar nu vreau să mă limitez la asta, mă atrage o femeie mai scundă decât mine și în general un pic mai chubby. Puncte bonus dacă ești roșcată.

Aș vrea pe cineva care știe în mare parte ce vrea de la sine, de la mine și de la viață, cu simțul umorului și asumată.

Ar fi ideal cineva care are un job sau este studentă în an terminal și urmează, pentru a nu exista dezechilibre pe partea financiară.

Cred că am zis cam tot ce era esențial. Pentru sugestii, reclamații sau întrebări: dm sau comentarii.

Thank you for your attention to this matter.

Stau si eu de o saptamana pe ceva aplicatii de dating online si sunt curios daca doar eu am parerea sau simt ca 99% fetele/femeile de pe acolo sunt “out of my league”, cu poze din destinatii exotice, tinute, masini scumpe? Mai are rost sa te complici cu app-urile astea daca esti un average guy?

Datele problemei:

Exista acest grup de prieteni si iesim de cateva ori pe lună (intre 20-25 de ani). Nu am iesit niciodata cu nimeni din grup separat.

Dar:

Exista un baiat cu care initial vorbeam cam o data la doua saptamani cand ne vedeam si mai ne dadeam 1-2 mesaje uneori ( cum de altfel se intampla si cu alte fete/baieti din grup ). Ne-am apropiat si acum chiar daca frecventa de văzut a ramas la fel, vorbim zilnic prin mesaje. Initiaza si el si eu, chiar nu am tinut cont cum s-a ajuns aici si s-a ajuns foarte natural.

Este doar social butterfly sau flirteaza?

Dicutiile sunt in mare parte normale, cu glume, cu mişto-uri despre una, despre alta. Nu imi pot da seama daca unele replici sunt flirturi sau dacă el este doar drăguț cu mine. La sfatul unor prietene am incercat strategia "vezi daca iti sare in ajutor cand ai nevoie" si raspunsul lui a fost "sigur o sa te descurci". Cu toate astea, "flirtul" continua din partea lui. Exista tachinari fizice cand ne vedem tot asa initiate de el. Deci nu ne vedem mai des, nu iesim doar noi doi. Dar vorbim zilnic si despre orice. Ce e asta? Este normala o prietenie de genul intre mine ca fată si el ca băiat?

Hei, oameni buni. Deci da, am recidivat. Nu din cauza drogurilor sau a ceva de genul ăsta. După luni de zile în care am fost departe de aplicațiile de dating, am redescărcat.

Am fost lovită de acest val de singurătate recent. Am o viață socială bună. Am mulți prieteni, am o relație sănătoasă cu familia mea și viața mea profesională este foarte relaxată. Un lucru cu care m-am luptat mereu sunt întâlnirile. Am avut doar câteva întâlniri de-a lungul vieții mele. În mare parte, m-am bazat pe aplicațiile de dating pentru a găsi oameni. Urăsc absolut „cold approach”. Nu a funcționat niciodată cu adevărat pentru mine personal și, de asemenea, mă face să mă simt foarte ciudat. Am abordat multe femei de-a lungul vieții mele, dar doar o persoană mi-a dat numărul ei. Nu o să dau vina pe femei deloc. Poate am ieșit prea puternică, poate aveau o zi proastă sau poate am fost a 20-a persoană care le-a abordat în ziua aceea și s-au săturat (sau poate nu eram genul lor!). Sunt o persoană foarte sociabilă, dar recent nu am abordat femei cu scopul principal de a le invita în oraș. Invit pe cineva în oraș doar dacă ne aflăm într-o situație în care se întâmplă să vorbim una cu cealaltă, iar dacă simt nevoia, îi cer numărul de telefon. Nu mai pot „cold approach”, este prea epuizant. Respingerea este prea puternică.

Unde ne aflăm acum? Ei bine, așa cum am spus inițial, am descărcat din nou aplicațiile. Interesant este că m-am potrivit cu o fată și am făcut schimb de contacte, dar interacțiunile s-au diminuat. Nu e vina nimănui! Cred că nu ne înțelegeam deloc. Nu am încetat complet să vorbim, dar am avut puțin contact în ultima vreme. M-a făcut să mă simt bine că am putut să mă potrivesc și să am o conversație cu cineva pentru o dată. Din păcate, m-am potrivit cu mai multe persoane, dar înainte să putem purta măcar o conversație, am devenit nepotrivită. Nu mă simt bine, să fiu sinceră. Așa că acum mă simt și mai rău. Acum nu am mai găsit nicio potrivire în ultima vreme. Vreau să le șterg din nou, dar pur și simplu nu pot. Știu că le voi descărca din nou.

Ce voi face în continuare? Mă expun puțin mai mult. Merg în cluburi și în alte locuri. Știu că, în adâncul sufletului, asta e nesănătos. Nu pot ieși pur și simplu cu unicul scop de a încerca să întâlnesc pe cineva. Ar trebui să ies și să mă distrez fără anticiparea întâlnirii cu cineva. Dar nu mă pot abține. Vreau să întâlnesc pe cineva drăguț și să ieșim la o întâlnire. Să beau o cafea și să dansez. Încerc tot posibilul să trec peste aceste sentimente, dar nu voi minți, e foarte greu.

Vreau să știu. Ce ai făcut ca să faci față singurătății? Ai depășit-o? Nu ai depășit-o?

Vă mulțumesc că ați citit. Am vrut doar o scuză să scriu ce mi-a trecut prin minte în ultima vreme. Mă rog ca fericirea să te găsească.

EDIT:

Guys my Google Translate fucked up my translation. I am NOT a lesbian woman. I was also told that “Recidivat” means that cancer got worse or something like that. I am NOT a woman and i do NOT have cancer. I speak Romanian but I am not confident when I write something this long. Next time I’ll double check. Sorry for the confusion ✌🏼☮️ 💙

Sunt doctorand in inginerie de mediu, cu speranta ca anul asta sa-mi fixez si data de sustinere a tezei (partea asta tine de puteri superioare dincolo de controlul meu).

Calm si activ din fire - sala, drumetii, catarare, endurance sports, cu un Iron Man la orizont. Ma bate gandul si la skydiving, dar promit ca nu propun asa ceva pentru un first date.

Desi sunt short king, tot reusesc sa ajung la inaltimi - prin varfuri de munti, escalada, si prin munca (lucrez pe eoliene). 1.73, 84kg.

Be aware, I am weird as fuck. Merg descult pe munti, fac karaoke in timp ce alerg pe banda (doar cu melodii de suflet bineinteles), mai spal rufele de mana ca antrenament de antebrat desi am masina de spalat, si la aparatul de vaslit imi place sa pun viking war music in casti si sa-mi imaginez ca merg la raid. Astea sunt doar acele guilty pleasures pe care sunt dispus sa le admit public.

Caut o fata independenta, activa, care nu fumeaza. Puncte bonus daca poate face o tractiune.

Mi-ar placea sa gasesc pe cineva dispusa sa se alature in expeditii nebune. Daca nu, e ok - dar trebuie sa inteleaga ca nevoia mea de asa ceva e cam greu negociabila. In rest, n-am o lista exacta de criterii, dar cred ca voi sti cand o voi gasi pe acea Alice din tara minunilor.

TLDR: Caut o fata ai carei demoni se pot juca frumos impreuna cu ai mei.