u/ChuckJames25

https://preview.redd.it/q3l3w6d1vy1h1.jpg?width=989&format=pjpg&auto=webp&s=15058f83da278f58efe93c3a79d0ec3116f50839

Out in the wild.

Salutări,

De aproximativ 2 ani de zile simt că ceva nu funcționează în regulă în ceea ce privește capacitățile mele cognitive. Am 22 de ani, sunt student și am un loc de muncă. Din acest punct de vedere, totul pare în regulă.

Problema este că memoria mea nu funcționează așa cum mi-aș fi dorit. Memoria pe termen scurt este îndoielnică, existând adesea momente în care uit lucruri. De asemenea, simt că inclusiv capacitatea de a crea noi amintiri este afectată în punctul acesta. Se întâmplă să nu pot ține minte lucruri, în mod special dacă nu prezintă un interes foarte ridicat pentru mine. Uneori simt că inclusiv atunci când vorbesc există niște probleme: cuvinte care ies aiurea (adică un soi de tahifemie - în sensul în care două cuvinte alăturate ies împreună, formând un singur cuvânt), lipsă de coerență (uneori pierd șirul frazelor mai lungi) și, în continuare, deși sunt diagnosticat cu ADHD și urmez tratament în acest sens, îmi este destul de greu să mă concentrez și să urmăresc firul unor discuții lungi. La toate acestea se adaugă și un brain fog interminabil, pe care îl iau cu mine zi de zi, oriunde aș merge. De asemenea, am mereu episoade în care fie visez cu ochii deschiși (maladaptive daydreaming) sau, înainte să adorm, stau și rulez în imaginația mea TOT FELUL DE SCENARII, ipoteze, planuri, strategii, iar acest lucru face somnul să întârzie cu orele uneori. Nu mai spun de faptul că, dacă sunt foarte obosit, am scurte momente în care fac tranziția spre somn, iar dintr-o dată aud o chestie imposibil de identificat (nu voci, sunt ok, doar sunete) care mă trezește.

E drept că există indicii serioase privind un posibil stadiu incipient al hipetiroidismului, dar as far as I understand, simptomele mele (care reies din rezultatele analizelor, nu cele de mai sus) sunt specifice hipertiroidismului subclinic.

Partea proastă este că nu mai rezist. Nu știu cum voi face față sesiunii, dar cert este că punctul în care sunt, deși nu e vorba de depresie, că pentru asta abia-abia am ieșit de sub tratament, mă îndoiesc de potențialul meu raportat la viitor. Mă simt, pe scurt, foarte prost. Mi se pare că diferența dintre cine eram în liceu (capacitate de procesare a informațiilor, viteză în gândire, memorie etc) și cine sunt acum este una destul de mare. Rezultatele la facultate au scăzut treptat din primul an până în prezent. Dacă în primul an nu am avut restanțe, în anul al II-lea am sărit la 3 restanțe (2 dintre care le-am acumulat pentru că am refuzat să dau examenele - eram proaspăt trecut pe tratament), iar anul acesta deja am 2 restanțe, la care sigur se vor mai adăuga încă 2, pentru că nu am energia și capacitatea să susțin examenele la materiile respective.

Nu știu dacă s-a mai confruntat cineva de aici cu astfel de probleme, însă dacă aveți povești cu experiențe similare, please shoot. Încă nu am ajuns la pragul disperării, dar nu sunt departe.

PS: partea proastă este că dpdv genetic sunt predispus (pe linie maternă) la a dezvolta tulburare schizoafectivă. În ultimii ani, am fos expus adesea la stres ridicat, fapt ce poate declanșa mutația genei respective. Lucrurile descrise mai sus nu fac altceva decât să hrănească anxietatea, care oricum m-a dus într-un punct în care îmi monitorizez constant comportamentul și modul în care gândesc, în așteptarea posibilului moment în care lucrurile o vor lua spre Brăila.