Exit strategy (divort, copii la mijloc)
Pe masura ce trec anii, incep sa cred ca poate nu e trecatoare faza cu relatia moarta dupa ce au aparut copii, unii mai trag paiul scurt aia e. Am incercat sa accept ideea ca va fi asa de acum incolo dar nu pot, la 38 de ani sunt prea tanar pentru asa ceva. Am dat tot ce se poate si tot asa e, all for the kids in timp ce noi suntem 2 straini blocati intr-o casa. In ritmul asta sunt pregatit ca in cativa ani sa imi accept apelativul de nenorocit sau ce o fi dar macar sa mai traiesc cativa ani din viata. Prin trait ma refer sa ma simt ca o persoana nu doar un provider. Am incercat toate, singurul lucru care nu l-am incercat e sa ma ocup de toate (sa ma ocup de job si copii in timp ce ea e stay at home mom), nici nu o sa fac asta.
That being said, sunt curios daca sunt persoane pe aici care au facut pasul si cum a fost, inca incerc sa imi dau seama daca e mai bine sa traiesc din inertie, plin de regret sau sa o iau de la capat (nici nu stiu ce e mai rau pentru copii...)
Daca vreti sa comentati ce gunoi sunt etc nu prea are rost, postarea e despre next steps in momentul ala periculos in care nu mai imi pasa ce cred ceilalti