u/ExcellentReindeer876

Uite ca am ajuns și eu să mă descarc aici. Citeam atâtea povești și nu îmi imaginam vreodată ca voi face asta.

Sunt cu un gunoi de om. Avem 3 copii, unul de grădiniță și 2 gemeni micuți. În weekend i-a lovit boala pe toți dar mai rău pe cei mici, febră, iritabilitate, mult plâns, etc, părinții știu despre ce vorbesc. Și al lor tătic s-a dus la fotbal și m-a lăsat cu cei 3 copii (dintre care micuții mai mult urlau) să stau singură cu ei, să îi culc, să le dau de mâncare, medicamente, etc. Nu e ușor nici într-o zi obișnuită dar acum era crunt cu ei. Nu m-am luat de el cu fotbalul, am zis aia e, îndur câteva ore; să nu fiu cicălitoare (cum îmi zice mama mea când îndrăznesc să îi comentez partenerului).

I-am culcat cum am putut, cu urlete, plânsete, nervi. Cireașă de pe tort acum urmează. Am scos afară medicamentele pt noapte pt pitici, le-am pus pe masă. Panadol, algin, nurofen. Piticii dorm separat deci fiecare e cu sticlutele lui. Seara el a luat medicamentele pt cel mic după ce i-am spus ce și cat să îi dea. Pentru necunoscători algin=nurofen. Mă trezesc noaptea să îi dau celuilalt pitic medicament și constat ca lipseau atât sticluta de algin cat și cea de nurofen. M-am dus la el în cameră și am luat-o pe una dintre ele și la-am atenționat ca a luat două sticle cu același medicament. Pt cine nu stie se dau alternativ la 4h nurofen, panadol. Dimineața îl întreb la ce oră a primit ultima doză (să știu cum să procedez peste zi) și atunci am constatat ca in ciuda faptului ca i-am zis seara și l-am atenționat noaptea i-a dat încă o doza de nurofen. M-am enervat pe el la care a început să dea vina pe mine pt ca a greșit. Asa obișnuiește el: orice face greșit găsește cumva ceva explicații întortocheate prin care la final e vina mea. E vina mea pt orice. Nu isi asuma nimic niciodată ci dă vina pe mine. Deși medicamentele astea le folosim de ani de zile. Le-am tot dat de zeci de ori deci nu e prima dată când le vede și de fiecare dată îi zic.

Ne-am certat urat ca de ce îndrăznesc să zbier la el și până la urmă mi-a dat una peste față și mi-a spart telefonul. Deși m-a lovit peste față și se vede chiar și acum (a văzut și copilul mare) el nu recunoaște nici în ruptul capului. Pur și simplu nu recunoaște. Am urma pe față, nici după 30 sec el nu recunoștea deși mie încă îmi pulsa fața. De multe ori zice lucruri când ne certăm și apoi nu recunoaște. Am zis ca punem webcam și îmi pare rău ca nu am făcut-o.

Partea tristă e ca nu prea am unde să plec cu copii. Eu mă ocup de casă, le dau de mâncare, curățenie, tot tacâmul. Aveam o carieră înainte, eram recunoscută profesional aveam destui pretendenți și am ajuns nimic. Să fiu umilită, lovită.

Să nu vă imaginați ca e ultimul boschetar sau drogat. E mare manager pe mulți bani, bine văzut în corporație, se comporta exemplar cu toți străinii doar acasă nu. Lifestyle, concedii, case, apartamente, bine văzut și în comunitate. Cu cat ești mai apropiat cu atât se comporta mai rău. A zis ca mă scoate în stradă să mă duc cu copiii fără nici un ban (pe care el i-a dorit mai mult ca mine). Bănuiala mea e ca oricum nu mă scoate în stradă ca e foarte preocupat de ce zice lumea de el și nu mai poate proiecta imaginea cu familia perfectă. Dar nici de schimbat nu se schimbă. E un om fără suflet și mai ales fără scrupule.

Și după ceartă am încercat să discutăm să îi spun ca nu doresc decât să se comporte decent. Ceea ce nu înțelege și refuză și el se vede foarte bun. Tot încerca să mă convingă ca e vina mea ca s-a întâmplat totul. Refuză să își asume, să zică ca a greșit, ca ii pare rău sau sa își ceară scuze. La terapie nu vrea să meargă și îmi scoate ochii în fiecare zi ca nu lucrez, ca stau acasă cu copiii și el ca merge la lucru are dreptul să facă orice.

Mulțumesc dacă ați citit. E doar un rant, nu cred ca pot schimba mare lucru. Aștept să crească copiii și atunci dacă mă va ține sănătatea sper să îmi pot reface viața.

Legat de postarea de ieri cu Calea Turzii: de ce nu avem benzi de bus E-V, N-S? Și piste de biciclete (neîntrerupte) pe toate bulevardele mari?

Mi se pare esențial să le oferi oamenilor alternative decente de transport. Am vrut să ieșim cu bicicleta până în centru dar apoi m-am gândit ca până să ajung la o pistă trebuie să merg pe niște drumuri tare neprietenoase, deci am ales să nu îmi risc viața. Oricum dacă ești pe bicicletă ești ultimul în lanțul trofic al transportului.

Întrebare nu e retorică. Clujul nu e cine știe ce mega metropolă și cunosc o grămadă de oameni care abia ar aștepta să meargă cu bicicleta la lucru sau care se roagă să apară o linie de bus în zona lor.

Care e treaba cu administrația locală? Sunt prosti? Lipsiți de viziune? Incompetenți? Corupți? Cred ca dacă și-ar bate capul cineva ar reuși să rezolve astea maxim într-un an de zile. Sunt ceva interese ascunse? Îmi ziceți și mie ca pur și simplu nu imi pot imagina un răspuns plauzibil pt care nu se fac.