u/Imersive-NoFix9508

Iar am ramas surd
Un teatru absurd
Si o papadie
Cere o hartie

Eu am fost plecat
Dar am numarat
Si astept sa cada
Un fulg de zapada

Nu mai fac nimic
Dar raman un pic
Sa apara roua
Peste iarba noua

Cand vin inapoi
Este iarasi joi
Si pe jos pamant
Lipicios mormant

Papadia scrie
Despre cununie
Dar fara folos
Ca a scris pe dos

Privirea intensa
Cauta o pensa
Dar de nicaieri
Reapare ieri

Scriem poezii
Ca niste copii
Unii fara casa
Si cu limba scoasa

Sunt cam aiurit
Poate am gresit
Dar am vrut sa scriu
Pana mai tarziu

Intr-o umbra deasa
Fara dor de casa
Iar am terminat
Inca un pacat.

E sambata si poate mai traiesc

E ziua-n care a sosit si toamna

Si multe amintiri ma rascolesc

Doar ca si astazi ar vrea scandal doamna.

E sambata si noaptea am visat

Un vis din vremuri vechi de amintire

Si ploaia peste toate a plouat

Aceeasi sufleteasca despartire

E sambata si iar ne e urat,

Doi vechi atlanti ce nu se mai suporta

Un drum intunecat si nestiut

A frant si suflet, a rupt si aorta.

E sambata si suntem uzi si goi

Pe vremea asta jilava si inchisa

Si este clar ca viscolul din noi

A troienit fereastra larg deschisa

E sambata si totul e stricat

Si amintiri atarna greu in spate

Si ploua si e vreme de tradat

Si bate vant vechi de singuratate.

E sambata si nu mai stiu demult

Prin care ploi mai merge amintirea

Pe ce poteca fara nici un drum

Ne-a prins incet din urma despartirea.

E sambata si nu am cui sa-i spun

Dureri vechi ce de ani nu ma lasa

E sambata si parca nu mai sunt

E sambata si nimanui nu-i pasa.

De vineri seara eu te strig intruna

Tu nu ma mai auzi, te chem mereu

E duminica seara si furtuna

A poposit aicea in antreu.

Imi intra-n suflet si imi zice mergi departe

Mergi pe picioare si te du incet

Ia-o spre nord si te pierde-n noapte

De restul am eu grija. Tu stai drept.

Dar ia-ti sa bei ca noaptea este lunga

Si drumul este unul principal

Ai grija, bautura sa-ti ajunga

In noaptea asta totul e banal.

Eu ma ocup, sa nu-ti aduci aminte

Doar fa ce iti spun, si drumul este drept

Sa uiti ca noaptea asta n-are minte

Si vreau sa stii ca nu te mai astept

As vrea sa uit de totul si de toate

Si amintirile nu se mai torc

Si nu mai este loc de nici un “poate”

Si sa retii ca nu ma mai intorc.

Am pierdut totul într-o-o vreme, și n-am știut ce să mai fac,
Și-mi era frig și-mi era lene și mă uitam la un copac
Dar n-am știut ce e iubirea crezând ca știu ce n-am știut.
Și plătesc cu nefericirea greșeli din vremuri ce-au trecut.

Oricum, e clar c-a fost minciună, un ambalaj frumos și gol
Credeam ca suntem împreună, posibil să fi fost matol.
A fost o vreme de orbire, a fost un timp nedefinit,
Însă, la prima zguduire doar adevărul a izbit.

Și n-a fost ca o adiere sau ca o șoaptă caldă-n vânt.
A fost un viscol cu putere ce a rupt orice legământ.
A fost un foc ce arde totul, transformă inima în scrum.
Și tot ce a rămas în urmă a fost doar umbra, vânt și fum.

Acum, eu nu mai vreau nimica și tot nimica am să fac

A dispărut demult și frica în întunericul opac
Drumul spre nicăieri mă cheamă și n-am de ce să nu-l urmez.
Și în mocirla ca o zeamă tot caut în zadar un crez.