r/poezie

Am pierdut totul într-o-o vreme, și n-am știut ce să mai fac,
Și-mi era frig și-mi era lene și mă uitam la un copac
Dar n-am știut ce e iubirea crezând ca știu ce n-am știut.
Și plătesc cu nefericirea greșeli din vremuri ce-au trecut.

Oricum, e clar c-a fost minciună, un ambalaj frumos și gol
Credeam ca suntem împreună, posibil să fi fost matol.
A fost o vreme de orbire, a fost un timp nedefinit,
Însă, la prima zguduire doar adevărul a izbit.

Și n-a fost ca o adiere sau ca o șoaptă caldă-n vânt.
A fost un viscol cu putere ce a rupt orice legământ.
A fost un foc ce arde totul, transformă inima în scrum.
Și tot ce a rămas în urmă a fost doar umbra, vânt și fum.

Acum, eu nu mai vreau nimica și tot nimica am să fac

A dispărut demult și frica în întunericul opac
Drumul spre nicăieri mă cheamă și n-am de ce să nu-l urmez.
Și în mocirla ca o zeamă tot caut în zadar un crez.

bratele tale se inchid peste corpul meu

ca niste centuri de siguranta

momentul asta

este plamanul meu

cu care respir in mijlocul unui atac la sens si blandete

îți bătea soarele pe obraz când
i-am admirat rozul pentru prima dată
te găsisem după mirosul numelui și
am ținut strâns de gulerul tău
până m-ai purtat acasă

pe vremea aia nu aveai dubluri în insectar
niciun exemplar nu semăna cu mine

prindeam un alt contur în sticlirea ta albastră
credeam că îl vezi și tu însă
nu îmi trecusei de torace
acolo ți-ai tot exersat precizia până
ai fixat metodic un punct

am trăit împreună emoția străpungerilor
eu în palma ta ei în fundal
tocmai de aceea
gândacii din apartamentul tău
prinseseră drag de mine

în momentele de răgaz mă puneai
să-ți țin lumina cât timp
făceai ordine prin vietățile casei
nici atunci nu m-am întrebat de ce
totul trebuia să rămână nemișcat

eu te iubeam dincolo de regn
impropriu convingerilor mele
te ajutam să întinzi otrăvuri dulci pe la colțuri

evadasem până să nu-mi mai găsești folos
nu a băgat nimeni de seamă
în urma aripilor mele
doar aerul s-a îndoit o clipă
acum duce mai departe o tulburare
pe care o vei resimți cândva
dar momentan
gândacii se retrag în culcușurile din praf
iar pe burțile celor naivi
se așterne liniștea

despre o găină care nu-i

trasez cu creta linii pe asfalt asteptând tactic găina vecinului sa vină să se uite la liniile mele trasate tacticos căzând în cursa perfect crețită anume pentru ea minunându-mă cât de proastă poa să fie, căzând pentru a mia oara în aceeași cursă probabil gândindu-se că de data asta fi-va diferit nemaisfârșind pentru a mia oară-n tigaia mea oh doamne ce găină proastă

sau poate?!? să fiu eu prostul oare? trasându-i convenabil liniuțe pe asfalt, pe care ea, să le tragă în secret pe nară prefăcându-se catatonica, în timp ce-și râde în sinea ei de prostul care-i prepară liniuța

în fond, pentru a rezolva disputa, ar trebui să consultăm tigaia

fâlfâi-m-aș da n-am cum

fumezată viață-n scrum

fâlmezată fără filtru

fumuită în registru

fâlfălăureală sură

picătură pe prescură

scrumurată jos pe drum

drumuită spre pronum

numinorul pronumeric

proiectează unghiul ceric

sferul boltei svârlefus

sper sa nu-l uit pe urmuz

deșirpat biplan pe grafic

opsiat în lung pe banzic

să-i cuprind în strop esensul

bsurdicat in lume densul

dânsul, cel ce-n cerc bsurâde

nonvalent la platitude

platină plângându-si plana

ca scroafa ce-și cerne slana

blana care-o înconjoară

pronumeric bunăoară

ori reaoară, ceasul rău

o facu să muște greu

tija din asomator

sângerând în numitor