u/Papa_Giraffe

Stau ghem pe scaunul de tren,

direct cu fața-n poale.

Afară e furtună și vremea

Mă întristează.

La următoarea cobor cand se-nserează.

De ce mi-e frică de schimbare?

De ce nu pot lăsa trenul fără cărbuni?

În vagonul ăsta suntem fiecare,

Dar câți rămân la fel de buni?

Primul fluier și mă sting

Ca o sfoară de lumânare,

Prin vântul adiind

Și plin de nerăbdare

Aleg totuși să cobor,

Of... mi-am uitat bagajul.

O parte din mine e acolo, departe

Printre amintirile mele, ale tale,

Printre pozele toate.

Nu vreau să incep iar,

Nu vreau să renasc.

Următorul tren pleacă la 3,

Însă nu am niciun ceas.