u/Lorena-za_Q

So here we are. 😅

Nu sunt foarte bună la dating apps. Majoritatea relațiilor mele au început offline și mi se pare obositoare dinamica de swipe-uri și talking stages cu 7 persoane simultan. Așa că m-am gândit de ce nu Reddit? Cumva am impresia că aș putea avea mai multe lucruri în comun cu cineva care își pierde timpul pe aici.

Am 32 de ani, locuiesc în București, 1.72, blondă (natural, deși acum o ajut cu vopsea), ochi albaștri, port în general M sau L și cred că mă prezint decent enough încât să mai întorc câte un cap pe stradă. 

Profesional sunt într-un domeniu mai puțin corporate și am destulă flexibilitate, inclusiv posibilitatea de a lucra remote. Sunt ambițioasă și foarte curioasă despre lume, oameni și idei. Am multe interese, hobby-uri, prieteni și o viață de care, în general, sunt foarte mulțumită. Am ajuns în multe dintre locurile în care mi-am dorit să ajung.

Sunt bubbly, extrovertită, vorbesc, glumesc și râd mult. Îmi place să descopăr lucruri, să încerc activități noi și probabil pot deveni entuziasmată de aproape orice dacă omul de lângă mine e entuziasmat de acel lucru. Îmi plac însă foarte mult și oamenii mai introvertiți decât mine. Îmi place să descopăr o lume diferită de a mea și să văd lucrurile prin ochii altcuiva.

Nu am o perspectivă negativă asupra oamenilor și nici nu mi-aș dori o relație în care lumea este permanent percepută ca ostilă. Politic sunt mai degrabă progresistă, dar nu caut copia mea ideologică. Dimpotrivă, probabil m-aș potrivi foarte bine cu cineva mai de centru, care mă mai trage de mânecă când o iau la vale.

Îmi doresc un bărbat cu care să existe atracție, dar mai ales reciprocitate. Sunt o persoană afectuoasă și atentă și am nevoie să primesc același lucru. Îmi plac îmbrățișările, atingerile, apropierea, mesajele, comunicarea relativ constantă și sentimentul că omul de lângă mine chiar vrea să fie acolo.

Și da, partea intimă este importantă pentru mine. Nu vreau o relație în care sexul și afecțiunea devin ceva ce se întâmplă o dată la trei eclipse.

Am citit destul despre relații și attachment styles și sunt destul de self-aware încât să știu că am unele tendințe anxious, la care lucrez activ pentru a mă duce cât mai mult spre secure. Tocmai de aceea știu și că dinamica anxious–avoidant nu este ceva ce vreau să repet. Dacă vulnerabilitatea, afecțiunea sau comunicarea într-o relație te fac să simți că îți este invadat teritoriul național, probabil ne-am face reciproc un serviciu să nu încercăm. 

Nu mă interesează perfecțiunea. Nici eu nu sunt nici pe departe perfectă. Mă interesează cineva care se cunoaște cât de cât și, dacă are lucruri de lucrat, este dispus să lucreze la ele. Eu încerc să fac același lucru. 

Am avut câteva relații serioase, nu foarte multe. Nu am povești horror despre foști și nu simt nevoia să îi transform în villains. Relațiile s-au terminat din diferite motive, dar cu respect. Cred că spune ceva despre felul în care încerc să iubesc oamenii, chiar și atunci când lucrurile nu funcționează.

Nu am fost căsătorită și nu am copii. În privința copiilor nu am un must absolut. Îmi pot imagina o viață frumoasă și cu copii, și fără. 

Caut, în esență, un coechipier. Vreau să fim o unitate puternică, nu două persoane care întâmplător dorm în același pat. Ah, da. Nu mă interesează dormitoarele separate. Să avem viețile noastre, dar și o viață foarte bună împreună. Să călătorim, să avem hobby-uri, să încercăm lucruri, să ne susținem carierele, poate cândva să construim ceva împreună, să facem planuri stupide noaptea și uneori chiar să le punem în practică.

Cam atât pentru această postare.

The rest is history. 

Cum găsești un compromis când unul dintre parteneri vrea să doarmă separat, iar celălalt nu poate dormi singur?

Hello.

Sunt 32F de aproximativ două luni într-o relație cu un bărbat 34M pe care l-am cunoscut pe Tinder. Înainte de asta, am fost singură cam un an și jumătate (cu câteva întâlniri și relații foarte scurte între timp, dar nimic serios).

Lucrurile s-au întâmplat foarte repede între noi, știm destul de bine ce ne dorim de la viitor și, într-un fel, ne-am simțit foarte familiari unul cu celălalt încă de la început. Gândim asemănător, avem multe valori comune și, cumva, m-am mutat la el de la al doilea date.

Bineînțeles, există și diferențe între noi. El este mai rațional, mai calculat și mai rezervat. Eu sunt mai emoțională și mai expresivă.

El a fost căsătorit înainte și are o viață foarte aglomerată. Lucrează două joburi, are mai multe proprietăți, animale și un hobby destul de costisitor, așa că muncește foarte mult pentru a susține tot ceea ce are. Drept urmare, este foarte stresat și foarte obosit.

Problema noastră principală este somnul.

Încă de la început, mi-a spus că, în mod ideal, ar prefera să doarmă în camere separate. Spune că doarme foarte prost dacă mai este cineva în cameră, că se trezește ușor, că îl deranjează căldura și că, dacă nu se odihnește suficient, toată ziua următoare este compromisă.

Și am văzut asta live. Efectiv nu am cu cine vorbi dacă nu doarme +7 ore legate.

În schimb, eu sunt exact opusul. Dorm mult mai bine atunci când el este lângă mine.

În cele două luni de relație, am dormit împreună dar cu multe nopți în care nu s-a odihnit. De 2 nopți s-a mutat în altă cameră.

Am discutat azi asta și i-am spus că I'm willing to try it out 1-2 ori/săptămână când urmează zile stresante și full iar el mi-a spus doar să nu-l ating în timpul nopții fiindcă se trezește.

În seara aceasta a încercat să doarmă cu mine. A rămas în pat până pe la două dimineața, apoi s-a mutat în cealaltă cameră. Mi-a spus că îi este foarte cald, că se foiește, că nu poate dormi și că preferă să mă lase și pe mine să mă odihnesc.

Problema este că eu nu pot dormi fără el, iar el nu poate dormi cu mine.

Stresul, munca și ritmul alert al vieții au redus deja destul de mult intimitatea dintre noi. Facem sex cam o dată pe săptămână, iar dacă adăugăm și dormitul în camere separate, vom ajunge mai degrabă colegi de apartament decât parteneri.

Îmi place foarte mult de el și cred că și el ține mult la mine. Tocmai de aceea încerc să găsesc o soluție.

Așadar, întrebarea mea este pentru cei care au trecut prin ceva asemănător: cum ați găsit un compromis? Există cineva aici care doarme separat de partener și relația funcționează? Sau cineva căruia îi este imposibil să împartă patul cu altcineva?