u/No-Tank-9526

Hey! Am 20 de ani si sunt studenta la Poli. Treceam de ceva timp printr-o perioada groaznica si recent am fost evaluata pentru ADHD, plus ca mi s-a spus ca sunt intr-un burnout asociat. Am realizat ca depresia si anxietatea ma doboara complet si ca nu mai pot sa ma prefac ca sunt bine. Fazele cu „clean girl aesthetic” si dopamine detox(incepute acum cativa ani) nu merg deloc la mine, ba chiar functionez mult mai prost, uneori imi e greu si sa port o conversatie normala(dar sunt convinsă ca mi-au facut și bine).
Facultatea imi place mult si chiar NU vreau sa ma las, sa inghet anul sau sa ma mut la Inginerie Electrica, dar simt ca ma prabusesc.
Am cateva intrebari, poate a mai trecut cineva prin asta:

1. Derogare la ETTI UPB: Trebuie sa iau macar o restanta ca sa trec in anul 2, altfel imi trebuie cerere de derogare de la decan. La secretariat mi-au retezat-o scurt ca „nu se accepta asa ceva, ca sunt mii de studenti”. Chiar asa e? A reusit cineva sa obtina derogare pe caz medical? Ce acte ați atasat (scrisoare medicala, raport de la psiholog)?
2. Confidentialitate prin CAS: Vreau sa trec pe varianta cu bilet de trimitere, ca m-am saturat sa dau aproape 600 lei pe consultatii unde simt ca sunt expediata si mi se omit chestii (gen insomnia sau un medicament pe care il iau de mult timp). Daca am diagnosticul la stat, doar medicul de familie il vede sau si alti medici la care mai merg (de ex, o dna dr -medicina integrativă (if ykyk ; in original e ORL)😭 sau dr endocrinolog)?
3. Cum ii explic psihiatrului urgenta? Mi-a amanat programarea si parea mai degraba surprins ca nu am luat tratament de anxietate pana acum (de parca cand eram minora puteam sa iau decizii de capul meu...sau ca n am vrut sa fiu mereu puternică). Cum sa ii explic ca e super urgent si ca trebuie analizat raportul beneficii-riscuri? Fara medicatie simt ca fac terapie degeaba, e ca si cum as inota impotriva curentului. Dna psiholog cu care voi incepe e in colaborare cu el, mă gandesc ca asta il va motiva..
4. Ce analize sa-mi fac din timp? Ce investigatii (EKG, analize de sange etc.) v-au cerut inainte sa va prescrie tratamentul de ADHD? Vreau sa le fac de pe acum ca sa nu ma mai amane inca o luna degeaba.
5. Experienta cu Strattera: Stiu ca difera la fiecare, dar cum a fost la voi? Mi-e teama sa nu pierd luni de zile testand doze si sa-mi pierd locul la buget/sansa la cariera pe care o doresc din cauza asta.
   Mersi mult daca ati citit tot si pentru orice sfat!

Buna!
Am terminat anul 1 la ETTI. Intre timp am aflat ca am ADHD, iar anxietatea mea s a inrautatit de dinainte sa inceapa anul universitar. Urmeaza sa incep tratament pt acestea și mi as dori sa raman la ETTI, dar ma gandesc ce voi face daca nu voi nimeri din prima pe cel potrivit(acum abia functionez irl).

Am crezut ca daca aleg o facultate “grea” o sa fiu ocupata tot timpul si n o sa mai am timp de mental health problems, ca vor trece de la sine si astfel voi da sens vietii mele. Totusi anul ăsta m a incurajat ca n am picat tot cum credeam și ca am vazut persoane care au luat note mai mari chiar daca in liceu/admitere nu erau de 10 pe linie. De asemenea, am realizat ca ingineria e ceva ce vreau sa continui.

A mai fost cineva in situatia mea?

Este o diferenta intre ETTI si IE ca dificultate? Dar ca outcome?
Sunt constienta ca voi gasi un job bun doar daca iau note decente și imi dezvolt si alte skilluri.

Din pacate, am note groaznice (5-7) la facultate si cateva restante pt ca nu m am putut concentra și dormi cum trebuie.
Cu 9.30 la bac as putea intra la IE la buget(la ETTI am aceeasi finanțare), daca exista transfer intre facultatile din Poli?
Sau sa ma inscriu din nou..?
Se echivaleaza materiile comune promovate(ex. Analiza Matematica, Chimie…)?

Nu cred ca dificultatea este problema, ci starea mea… dar nu vreau sa ma las!! Caut și alta solutie daca nu am dreptate…

Sunt de parere ca in tinerețe n am de facut altceva in afara sa invat, sa mi fac prietene, sa mai ies in timpul liber, sa merg la pilates de cateva ori pe saptamana ,sa am grijă de mine, sa fiu sanatoasa si nu cedez peer pressure.

Buna!
Am terminat anul 1 la ETTI. Intre timp am aflat ca am ADHD, iar anxietatea mea s a inrautatit de dinainte sa inceapa anul universitar. Urmeaza sa incep tratament pt acestea și mi as dori sa raman la ETTI, dar ma gandesc ce voi face daca nu voi nimeri din prima pe cel potrivit(acum abia functionez irl).

Am crezut ca daca aleg o facultate “grea” o sa fiu ocupata tot timpul si n o sa mai am timp de mental health problems, ca vor trece de la sine si astfel voi da sens vietii mele. Totusi anul ăsta m a incurajat ca n am picat tot cum credeam și ca am vazut persoane care au luat note mai mari chiar daca in liceu/admitere nu erau de 10 pe linie. De asemenea, am realizat ca ingineria e ceva ce vreau sa continui.

A mai fost cineva in situatia mea?

Este o diferenta intre ETTI si IE ca dificultate? Dar ca outcome?
Sunt constienta ca voi gasi un job bun doar daca iau note decente și imi dezvolt si alte skilluri.

Din pacate, am note groaznice (5-7) la facultate si cateva restante pt ca nu m am putut concentra și dormi cum trebuie.
Cu 9.30 la bac as putea intra la IE la buget(la ETTI am aceeasi finanțare), daca exista transfer intre facultatile din Poli?
Sau sa ma inscriu din nou..?
Se echivaleaza materiile comune promovate(ex. Analiza Matematica, Chimie…)?

Nu cred ca dificultatea este problema, ci starea mea… dar nu vreau sa ma las!! Caut și alta solutie daca nu am dreptate…

Sunt de parere ca in tinerețe n am de facut altceva in afara sa invat, sa mi fac prietene, sa mai ies in timpul liber, sa merg la pilates de cateva ori pe saptamana ,sa am grijă de mine, sa fiu sanatoasa si nu cedez peer pressure.

Pt persoanele care mereu au fost invalidate, au avut parte de bullying, acuzatii nefondate, jigniri, diagnosticate tarziu , a caror acte (daca se stia din copilarie) au fost ascunse de catre scoala/liceu/facultate(mai mult sau mai putin legal), a caror diagnostice(TSA sau ADHD) au fost acceptate in teorie si nu in practica, cum ati trecut peste asta ?

Precizez ca am 20 de ani si tot mi-e rusine, am avut cosmaruri recurente in care toata lumea(de ex colegi) afla si sunt exclusa social cu totul si se tipa dupa mine slurs(r*tard, autisto, etc).

Deja toata lumea se intreaba ce e cu mine desi nu stie nimeni de TSA sau ADHD și nu am fost prea agreata de-a lungul timpului , s a facut mișto de sanatatea mea mintala(“ai adhd slab controlat?”, “esti in faza luteala?”, “esti bosumflata”, “esti foarte conflictuala”(adresez nemultumirile intr un mod civilizat și nu stau cu aceleasi persoane pe care le bârfesc).

Pt persoanele care mereu au fost invalidate, au avut parte de bullying, acuzatii nefondate, jigniri, diagnosticate tarziu , a caror acte (daca se stia din copilarie) au fost ascunse de catre scoala/liceu/facultate(mai mult sau mai putin legal), a caror diagnostice(TSA sau ADHD) au fost acceptate in teorie si nu in practica, cum ati trecut peste asta ?

Precizez ca am 20 de ani si tot mi-e rusine, am avut cosmaruri recurente in care toata lumea(de ex colegi) afla si sunt exclusa social cu totul si se tipa dupa mine slurs(r*tard, autisto, etc).

Deja toata lumea se intreaba ce e cu mine desi nu stie nimeni de TSA sau ADHD și nu am fost prea agreata de-a lungul timpului , s a facut mișto de sanatatea mea mintala(“ai adhd slab controlat?”, “esti in faza luteala?”, “esti bosumflata”, “esti foarte conflictuala”(adresez nemultumirile intr un mod civilizat și nu stau cu aceleasi persoane pe care le bârfesc).

Bună!

Ce implicații pot avea diagnostice precum anxietatea, tulburarea de spectru autist, depresia, ADHD-ul și, dacă va reieși în urma evaluării, o tulburare de personalitate (de ex. BPD), asupra carierei, posibilității de a obține permisul de conducere și riscului de discriminare?

La sfârșitul lunii am o programare la psihiatru și încă nu știu dacă să merg cu trimitere de la medicul de familie sau în regim privat. Nu este o problemă financiară, ci una legată de cum privesc aceste diagnostice și ce înseamnă ele pentru mine ca persoană neurodivergentă.

De exemplu, încă încerc să accept pe deplin ideea că am TSA; momentan simt că am înțeles-o mai mult la nivel de concept decât emoțional sau în practică. Până de curând credeam că anxietatea și depresia se pot rezolva doar prin sport, expunere la situații stresante, renunțarea la zahăr și la anumite dependențe sau prin faptul că trebuie să fiu ocupată permanent.
Aș aprecia experiențele sau perspectivele celor care au trecut prin ceva similar, în special în România.

Bună!

Ce implicații pot avea diagnostice precum anxietatea, tulburarea de spectru autist, depresia, ADHD-ul și, dacă va reieși în urma evaluării, o tulburare de personalitate (de ex. BPD), asupra carierei, posibilității de a obține permisul de conducere și riscului de discriminare?

La sfârșitul lunii am o programare la psihiatru și încă nu știu dacă să merg cu trimitere de la medicul de familie sau în regim privat. Nu este o problemă financiară, ci una legată de cum privesc aceste diagnostice și ce înseamnă ele pentru mine ca persoană neurodivergentă.

De exemplu, încă încerc să accept pe deplin ideea că am TSA; momentan simt că am înțeles-o mai mult la nivel de concept decât emoțional sau în practică. Până de curând credeam că anxietatea și depresia se pot rezolva doar prin sport, expunere la situații stresante, renunțarea la zahăr și la anumite dependențe sau prin faptul că trebuie să fiu ocupată permanent.
Aș aprecia experiențele sau perspectivele celor care au trecut prin ceva similar, în special în România.

Sunt studenta la ETTI UPB, am terminat anul 1 și am realizat că niste probleme de sanatate pe care le-am ignorat mulți ani ma afecteaza in mai multe arii ale vietii, inclusiv la facultate. In cel mai rau caz, sunt nevoita sa imi inghet anul universitar pe criteriu medical.
Am niste intrebari cu privire la asta, pentru cei din ani mai mari:

1. Daca am intrat la preadmitere, voi ramane tot la buget dupa ce ma voi intoarce sau depinde de clasament/redistribuire? Am punctele de credit necesare pt trecerea in anul 2, dar si restante.
2. Se echivaleaza examenele si lab urile promovate ?
3. Ce acte aș avea nevoie și cum arata procesul in practica?
   Orice experienta concreta ma ajuta.

Sunt studenta la ETTI UPB, am terminat anul 1 și am realizat că niste probleme de sanatate pe care le-am ignorat mulți ani ma afecteaza in mai multe arii ale vietii, inclusiv la facultate. In cel mai rau caz, sunt nevoita sa imi inghet anul universitar pe criteriu medical.
Am niste intrebari cu privire la asta, pentru cei din ani mai mari:

1. Daca am intrat la preadmitere, voi ramane tot la buget dupa ce ma voi intoarce sau depinde de clasament/redistribuire? Am punctele de credit necesare pt trecerea in anul 2, dar si restante.
2. Se echivaleaza examenele si lab urile promovate ?
3. Ce acte aș avea nevoie și cum arata procesul in practica?
   Orice experienta concreta ma ajuta.

Hi!
I was diagnosed with ASD at the age of 3 (although I didn’t find out until I was 11), and now, at 20, I strongly suspect I also have ADHD. I’m currently waiting for a clinical assessment to confirm it. Looking back, I’ve had symptoms since long before the age of 12.
I also have moderate anxiety with frequent panic attacks and have struggled with chronic insomnia for years.
Over the past few years, I’ve completely changed my lifestyle. I quit all my addictions, completed the 12-step AA program, and followed many of the habits my former therapist recommended, including techniques from Atomic Habits. Apart from coffee (I drink anywhere from one to six cups a day), I journal, exercise almost every day, moved to a quiet, green neighborhood, and genuinely tried to do everything “right.”
Despite all of that, my mental health became much worse after starting university, even before attending my first lecture. I’m an Electronics Engineering student, and I genuinely love what I study.
For years, I believed psychiatric medication was only for weak people who couldn’t control themselves. I thought depression and anxiety weren’t real if you worked hard enough, and I dismissed ADHD as something that only affected little kids with iPads. I couldn’t have been more wrong. It now feels like my own brain has turned against me.
Looking back, I wasn’t actually doing better before. I was addicted to almost everything and constantly kept myself busy so I wouldn’t have to deal with my emotions. I had “friends” and excellent grades, but perfectionism ruled my life. I once cried for three days straight because I scored 9.85/10 on the Romanian BAC exams in Mathematics and Physics.
Now I’m mentally and emotionally exhausted. My addictions eventually stopped helping and only left me feeling emptier, more depressed, and even more trapped.
Another thing I’ve been thinking about a lot is high school. Looking back, many classmates seemed to notice I was different long before I understood why. Some of them used to joke that I had “badly controlled ADHD.” I laughed along because I genuinely believed ADHD wasn’t real and never imagined it could apply to me.
Over time, I experienced a lot of subtle-and sometimes obvious-bullying. Some of the things I used to say even became running jokes, and a few of my classmates turned some of my catchphrases into memes that people kept repeating. I laughed with them at the time, but looking back, I realize how isolated and misunderstood I actually felt.
I’ve realized I can’t continue university, maintain friendships, or have the quality of life I want if I refuse medication. One of the reasons I started seriously questioning ADHD is that I’ve watched several interviews and TV appearances by my psychiatrist (MD, PhD) where he explains what ADHD looks like in adults. His descriptions matched my experiences almost point for point, and even my very strict mother watched those videos and said she recognized me in them. My former therapist is also more than 100% convinced that I have AuDHD.
At the same time, I’m terrified that I’m wrong. What if it isn’t ADHD after all? What if it’s BPD, OCD, severe attachment issues, psychosis, or complex PTSD instead?
I’ve failed several exams, although I still have enough ECTS credits to progress to Year 2. I have almost two months left to prepare for my resits, but I simply can’t concentrate anymore.
Could magnesium L-threonate make ADHD or anxiety symptoms worse, even though my current difficulties started before I began taking it?
I’ve also completed the NHS and Hope Clinic Bucharest ADHD screening questionnaires and scored highly on all of them.
If you’re Romanian, what are the real-life consequences of having ASD and ADHD officially diagnosed? Does it affect university, CNAS coverage, getting a driver’s license, employment, internships, or discrimination? Do professors or classmates ever find out?
I’m struggling to accept that I may be neurodivergent in two different ways and that I might need medication. For years, I genuinely believed that if I worked hard enough, I could overcome anything. Letting go of that belief has been incredibly difficult, but I honestly feel like I’ve run out of other options.
I know these conditions aren’t my fault and that they can’t be fixed with enough discipline or “detoxes.” My psychiatrist believes ADHD medication is very effective, and I trust his judgment, but I’m still anxious because of my other health conditions. I have Hashimoto’s disease, asthma, allergies, eczema, episodes of unexplained tachycardia with occasional low blood pressure, and I’m also suspected of having PCOS (or PMOS), endometriosis, and PMDD. Because of all of this, I’m worried not only about whether ADHD medication will help, but also about how it might affect my heart, thyroid, and hormonal health. I’ve also heard some people say that once their ADHD symptoms were treated, their autistic traits became more noticeable. If you have AuDHD and any of these conditions, what has your experience been like? Did medication make your autistic traits more apparent, and how did it affect your other health conditions?
More than anything, I want to become an engineer, be financially independent, reach my full potential, and repay my mom for everything she has ever done for me.
Thank you to anyone who took the time to read all of this. I’d really appreciate hearing about your experiences, especially if you’ve been in a similar situation.

Buna ziua!
As dori sa -mi fac o programare la o construcție de unghii cu gel pe șablon, marimea 2 sau 3, cu oja cat eye, gel cu slipici sau alte asemenea, preț maxim 200 lei
Pe cine imi recomandați in Bucuresti?