I need help
Am nevoie de păreri sincere, mai ales de la persoane care au trecut printr-o situație asemănătoare și au reușit (sau nu) să reconstruiască o relație.
Am fost într-o relație de aproape 3 ani. Era prima mea relație serioasă și eram logodiți. Îmi imaginam că acesta este omul cu care îmi voi întemeia o familie.
Recent, cât timp eu eram plecată să îmi susțin sesiunea la facultate, am descoperit în telefonul lui două apeluri și un mesaj către o escortă, în care întreba locația și dacă este disponibilă, apoi îi spunea că ajunge în câteva minute. Verificând istoricul din aplicația de transport, am văzut că a mers exact la acea adresă, a stat aproximativ o oră și apoi s-a întors acasă.
Când l-am confruntat, inițial a negat tot. Apoi a spus că nu își amintește ce s-a întâmplat. Abia după aproape o săptămână de discuții și insistențe a recunoscut că, într-adevăr, a mers acolo cu intenția de a face ceva, dar susține că s-a oprit înainte să se întâmple orice act sexual, pentru că și-a dat seama că mă poate pierde și că nu aceasta este viața pe care și-o dorește.
Problema este că îmi este foarte greu să cred această variantă, având în vedere că a negat atât de mult timp și a recunoscut doar atunci când nu mai putea nega dovezile. În plus, nu știu dacă acesta a fost singurul episod sau doar singurul pe care l-am descoperit.
Pe lângă acest eveniment, relația noastră a avut și alte probleme. De-a lungul celor trei ani au existat promisiuni de schimbare care nu s-au concretizat. De multe ori am simțit că eu sunt cea care iartă, explică, încearcă să repare și inițiază împăcările. Când eu greșeam, reacțiile lui erau foarte dure, însă când greșea el, ajungeam să îi înțeleg motivele și să trec peste.
Acum spune că și-a dat seama cât de mult mă iubește, că își recunoaște problema, că este dispus să meargă la terapie individuală și de cuplu și că vrea să facă orice este nevoie pentru a mă recâștiga.
Eu, în schimb, mă simt complet zdruncinată. Nu mai am încredere, mă gândesc încontinuu la faptul că a ajuns până la ușa unei escorte, mă întreb dacă spune tot adevărul și mă sperie gândul că, dacă m-aș întoarce, aș trăi mereu cu frica să nu se repete. În același timp, încă îl iubesc și tocmai de aceea îmi este atât de greu să iau o decizie.
Ați trecut printr-o situație asemănătoare și ați reușit să reconstruiți o relație sănătoasă?
Dacă un partener își recunoaște greșelile, este dispus să facă terapie și pare că vrea să se schimbe, este suficient pentru a reconstrui încrederea?
Credeți că o căsnicie poate fi cu adevărat sănătoasă după un astfel de episod sau există riscul ca teama și neîncrederea să nu dispară niciodată?