u/SuperflyJohnson2000

Am avut probleme cu munca de cand m-am angajat. Desi sunt intr-un domeniu in care imi place, am observat ca imi e foarte greu sa-mi gestionez munca si emotiile. Ma simt in priza non stop, obosit si stresat, totul trebuie facut pe fuga, munca e foarte multa si se tot adauga, sunt multe proceduri de care trebuie tinut cont, fiecare aspect marunt trebuie discutat si rasdiscutat cu multe persoane, nivelul de informatii si de cunostinte necesare e urias.

Am un salariu foarte bun, conditii bune de munca (muncesc doar de acasa), in teorie flexibilitate (nu ma cauta nimeni, nu pontez, nu cer voie daca trebuie sa plec cateva ore).

Cu toatea astea simt ca nu mai fac fata. Imi e foarte greu sa ma deconectez de munca. Mi-am pus un hard stop la ora 5 in fiecare zi, iar atunci ies neparat din casa. Fie sa alerg, fie la sala. Tot munca am in cap. Tot la munca ma gandesc, stau cu grija fata de ziua de maine, incerc sa gasesc solutii, port dialoguri imaginare cu colegii, imi fac griji. La fel patesc si dupa ce ajung acasa sau cand ma culc. Dimineata cand ma trezesc primul gand e ceva legat de munca. Mai nou am inceput sa ma trezesc si noaptea cu gandurile astea.

Am atins un nivel de oboseala extrem de ridicat si nu prea-mi mai face placere nimic. Inainte mai citeam macar jumatate de ora pe zi, reuseam sa ma relaxez cand alerg, ma vedeam cu lumea, aveam timp sa ma gandesc la ale mele. Acum simt ca totul e concentrat in jurul muncii, care ma epuizeaza si nu-mi mai lasa timp de altceva.

Problema cea mai mare e ca in ultimul timp am inceput sa fac greseli din ce in ce mai dese. Unele fiind foarte penibile. Vorbesc cu colegi din alte tari si in loc sa le scriu in engleza le scriu in romana, vorbesc cu colegi romani carora le scriu in germana, trimit mailuri la persoane gresite, ma adresez cu alte nume, copiez informatii unde nu trebuie, incurc parole, verific un mail de sapte ori si dupa ce ii dau send vad ca e plin de greseli.

Am incercat sa discut cu sefimea si desi am primit putina simpatie nu s-a gasit nicio rezolvare. Asta e situatia, trebuie sa invatam sa o gestionam mi s-a spus. Am fost si pe la interviuri unde simt ca m-am sabotat. N-aveam nici energia necesara, nici cheful sa fiu acolo, iar asta s-a vazut.

Nu stiu ce sa mai fac. Realistic vorbind mi-ar prinde bine o pauza de 4-5-6 luni macar, urmata de schimbarea mediului. Dar din pacate nu-mi garanteaza nimeni ca-mi mai gasesc de munca dupa pauza asta.

Am mai facut terapie in trecut, vreau sa ma apuc iar. E vreo posibilitate sa ma concentrez doar pe problema asta? Ce tip de terapie e recomanda? E ceva ce pot face eu singur?

Incerc sa le evit pe toate cat de mult posibil si ma organizez sa ajung unde am treaba pe jos sau cu transportul in comun, dar uneori, in special seara si noaptea am nevoie sa ajung repede acasa asa ca comand o masina.

Ba tata, din 5, 4 conduc de parca au boala pe masina. Parca sunt in filmul ala frantuzesc cu taximetristul. Accelerari bruste, frane agresive, claxoane, cearta cu altii, mers cu viteza, trecut pe rosu. Zici ca le fata purceaua acasa si eu ii incurc.

Maximul a fost saptamana trecuta cand un baietas era sa ma bage in podul Basarab, ca desi Waze-ul ii zicea sa urce pe pod, el o lua pe langa, eu i-am zis "sus pe pod" si a tras brusc de volan, fara sa se asigure, fara sa nimic.

Si le zic sa o lase mai usor sau sa opreasca sa cobor si efectiv nu inteleg. Cum adica, da nu e ok sa merg cu 90 prin oras? Pai e liber, ce are?

Asa patiti si voi? Am ajuns terorizat cand stiu ca iau o masina ca tre sa stau alert, sa ma cert, sa raman pe marginea drumului ca nu mai am curaj sa continui cursa cu ei.

Si da, in general iau varianta scumpa si tot asa patesc.