u/corpssansorgasmes

Am terminat două facultăți, ambele înainte a beneficiile inteligenței artificiale, și am o relație destul de strânsă cu mediul academic. Am văzut de-a lungul zeci de lucrări redactate de prieteni, de studenți, de profesori, de oameni de știință.

Recent, prietena mea și-a dat examenul de disertație la o universitate consacrată din București. Am ajutat-o să verifice și să dezvolte aparatul critic, să citeze corect, să aibă note de subsol și bibliografie, glosar și anexe. Deși nu cred că e o lucrare impecabilă - a scris-o în mare parte seara după serviciu, și îi lipsesc anumite lucruri în conținut care ar fi făcut-o mai bună -, nu e nici o lucrare rea.

Nota pe care a primit-o pe partea scrisă a fost 7,80; și în fine, dacă există un sistem de notare obiectiv și el a fost aplicat, e o notă acceptabilă - mai cu seamă că lucrările au fost predate cu trei zile înainte să fie notate (deci clar că nu au aruncat cu ochiul pe ele decât în ziua examenului, aia e).

Totuși, am văzut și lucrările prietenilor și colegilor ei, care au fost notate mai bine: lucrări de 50 de pagini făcute cu IA, în decursul unei zile (după cum s-au lăudat unii), fără aparat critic, fără citate, cu bibliografii generate derizoriu, de umplutură, prezentate incoerent în trei sisteme diferite de referențiere - Oxford, Harvard, Chicago -, neordonate alfabetic chiar.

Ce e ciudat e că în timpul anilor, în vremea cărora a elaborat eseuri și articole pentru cursuri (câteva dintre ele publicate sau în curs de publicare), a fost mereu lăudată și dată drept bun exemplu în fața colegilor care, la fel atunci ca și acum, nu aveau aparat critic. Or, acum, se pare că nu mai contează.

Ce aș vrea să semnalez e că cazurile de plagiat, de lucrări științifice dubioase sau, mai nou, generate rapid cu IA, care circulă prin politicul românesc și transformă peste noapte analfabeți în doctori, nu se limitează la câteva universități dubioase, la oameni cu relații și pile. Nici pe departe. E un simptom general al unui mediu universitar nepăsător sau nepregătit, și germenele incompetenței la nivel național.

Normalizarea unei astfel de atitudini nu doar că oferă diplome unor oameni care în mod normal nu le-ar avea, ci banalizează fapta astfel încât ea nu mai devine o critică sau o controversă în rândul celor mai importanți, care preiau conducerea țării în mâinile lor: dacă nici cei cu studii superioare nu pot vedea neregulile unor lucrări științifice deficitare, cui îi mai revine sarcina judecării și dezaprobării ei?

Am scris asta ca să mă descarc mai mult decât orice, pentru că mă simt absolut neputincios în fața situației ăsteia mizerabile.

M-am uitat la highlight-urile meciului dintre Coreea de Sud și Cehia, mi-a sărit în ochi numărul de scaune goale care era evident nu doar în zona VIP, dar și în zonele neutre sau, mai puțin, în zonele fanilor celor două naționale.

Meciul nu s-a jucat într-un oraș mic, vorbim de Guadalajara, care are o populație triplă față de București, deci mă îndoiesc că un stadion de 50 de mii de locuri n-ar putea fi umplut în condițiile astea. Mi-e greu să cred că localnicii n-ar fi fost interesați de meci.

Așa e când evenimentul încetează să fie despre fotbal, și e folosit ca mașinărie de făcut bani. Muie FIFA. Păcat de meci.