u/reasonablenoob

Bebe de 4 luni si 2 saptamani care zbiara de zici ca il tai cand incerc sa il adorm.

Nu vrea adormit decat plimbat/leganat in brate. Cum ma pun jos, cum simte si incepe sa planga. Cum ma ridic, cum ii trece plansul.

Regresie regresie dar chiar asa? Tine de 1 luna si fiecare adormire imi ia aproape 1h si doarme reprize de 25-35 min ziua. Respect PV-urile (1h juma-max 2).

Nu am o problema neaparat cu somnurile scurte de peste zi, nu am o problema sa doarma pe mine daca asa se simte in siguranta, dar nu vrea sa adoarma in brate/pe piept decat daca ma plimb cu el.

E si un bebe zdravan si nu mai pot sa il car la fiecare adormire, ma dor foarte tare articulatiile mainilor si spatele in ultimul timp.

El e un bebe cumintel in rest, doar ca uraste sa fie pus la somn.

Inainte mai adormea si pe perna dar nu mai vrea nici asa.

Help a mom out, cum supravietuiti cu adormirile?

Dragi mamici,

Caut recomandari de biserici pentru botezul lui bebe de 5 luni.

Ma intereseaza zona centrala a Bucurestiului (Unirii/Victoriei/Romana) si preotii sa nu scufunde bebelul cu totul in criselnita.

Ma ajutati cu recomandari pls?

Hello mamici,

Ati patit ca dupa nastere sa ramaneti cu durere in talpi?

Dupa ce am nascut, ma dor talpile (mai ales noaptea), parca am piciorul plat si ma simt ca si cum as calca in strachini.

Plus ca stau mult mai prost cu echilibrul si ba alunec, ba ma impiedic. Simt toata greutatea in talpi, desi nu sunt supraponderala.

Nu stiu daca e ok, parca nu ma tin bine pe picioare...

Asa cum zice si titlul.

As intelege daca ar fi lipsa de somn, dar si cand doarme bine bebe parca tot se gaseste un motiv de cearta.

Daca avem certuri si incerc sa le discut, zice ca nu vrea sa le discute. Dar apoi despica fiecare gest pe care il fac in 4 si e foarte artagos si imi raspunde in 2 peri la orice discutie.

Si asa e dupa fiecare cearta pe care o avem. Simt ca o face in ciuda si cu rautate.

Orice zic e tratat cumva cu dublu-inteles, pana si complimentele indirecte sunt criticate ca de ce nu zic direct ce vreau sa zic si il apreciez.

Nu ma oboseste bebe atat de mult cat ma oboseste tot pasitul asta pe coji de oua, ca orice as putea zice e cumva gresit, orice fac cumva e gresit, orice intrebare pun cumva e gresita.

Nu mai stiu cum sa gestionez si ce sa fac ca sa fie bine.

Inainte abia asteptam sa vina acasa sa il preia pe bebe. Acum ma simt atat de singura, simt ca nu am cum si cu cine sa discut si daca vine acasa.

Parca ma uraste, parca vorbeste cu un om a carei companie nu o suporta. Ma simt dispretuita in propria casa si parca persoana mea deranjeaza.

Nu stiu ce sa mai fac...

Mamelor cum vi s-a schimbat relatia de cuplu post-partum?

In cazul meu, rar ma certam cu sotul inainte de venirea copiilor, aveam discutii in contradictoriu dar nimic grav.

Insa dupa copii, certurile sunt la alt nivel. Inteleg ca sunt hormonii, noptile de nesomn etc.

Saptamana trecuta dupa o cearta mare, partenerul mi-a spus ca se simte neglijat (si nu, nu e vb despre sex)

Recunosc, sunt niste situatii carora eu nu le-as fi dat importanta dar in acele situatii el simte ca nu m-am gandit la el.

In continuare incerc sa ii ofer afectiune, dragoste si sa petrec timp cu el, dar cum am grija de copii toata ziua, abia apuc sa ma spal, sa mananc, recunosc ca mai sunt situatii in care nu mai am din ce sa ofer.

Am incercat sa ma pun in locul lui, si incerc sa ii validez emotiile si ce simte.

Din partea mea ma astept sa inteleaga ca mai gresesc, mai uit, nu bag de seama anumite lucruri, ca sunt si eu om, om intr-o perioada secata de energie.

El e genul care explodeaza cand e nervos si poate mentiona si cuvantul divort dupa cearta desi ulterior spune ca n-a vrut sa zica, ca a fost cuvant aruncat la nervi.

Eu nu accept ca in astfel de momente sa spui, chiar si la suparare, asta. Am nevoie sa ma pot baza pe el, nu sa stau anxioasa ca nu stiu daca e chiar ce crede sau e doar nervos.

Cum faceti, cum va descurcari, cum gestionati relatia?

Later Edit: A nu se intelege gresit, sotul este implicat in cresterea copiilor, face tot ce fac si eu. Diferenta e ca eu petrec mai mult timp fiind in concediu de crestere bebe, el mai putin, dupa programul de munca.

Eu am asteptarea sa inteleaga ca psihic sunt momente cand nu mai pot sa ma gandesc si la altcineva decat la copii si apoi cat am timp, la mine.