r/mamiciRo

E ceva la modul general ca multi din bunicii actuali prefera doar poze cu nepotii in loc sa petreaca timp cu ei?
In trecut, cam toti copii eram obijnuiti sa stam in preajma buniciilor sau la bunicii. Practic am fost mai mult crescuti de bunici decat de parinti, ma refer la anii 90-2000.
Care e experienta voastra in 2026? Multumesc 🤗

Mamici, dupa ce ati nascut ati avut probleme in relatia cu partenerul?
Avem 8 ani de relatie si suntem casatoriti. De cand am nascut (8 saptamani) nu simt nimic fata de sot. In continuare il gasesc atractiv dar cam atat, nimic sexual. Inca nu am fost la control sa imi dea aprobarea pentru relatii intime - nu am gasit loc decat la sfarsit de octombrie - iar pupici, imbratisari nu simt nevoia. Ma gandesc chiar daca mi-ar da liber, tot nu mi-as dori. Cand pleaca la munca sau de acasa, uneori imi mai da un pupic daca sunt prin preajma. Un te iubesc nu mai tin minte ultima data cand ne-am spus fara sa fie mecanic. Stiu ca si eu sunt parte a problemei dar efectiv nu simt nicio dorinta sa incerc. Posibil sa fie si din cauza frustrărilor, ma enervează aproape zilnic, imi spune ca exagerez daca ii zic ceva care ma deranjează. Daca ii atrag atentia trebuie sa ii repet de cateva ori, iar daca ma enervez pentru ca repet de 2-3 ori si tip, eu sunt de vina si ma ia cu “gata”, “exagerezi”, “iar te superi aiurea”, “fac mai tarziu”. Face pe victima la sfarsitul oricarei discutii mai aprinse si pare ca eu sunt problema. Mai tarziu ajunge sa fie chiar si urmatoarea zi sau uita si iar ii repet si ma enervez. Terapie de cuplu nu ne permitem ca suntem in renovari, urmeaza si botezul si suntem in urma cu cheltuielile. Avem multe certuri si pe partea financiara pentru ca nu cadem de acord iar de multe ori las de la mine si apoi ma oftic. Cu bebe nu pot sa zic ca ma ajuta, 90% eu ma ocup. Mai schimba un scutec, ii face baita, sta cu el cand am nevoie, dar doar cand ii cer si atunci nu stau sa ma relaxez, fac treaba. Singurul lucru pe care il face si apreciez foarte mult, gateste. De cand am nascut, el face de mancare. Cu bebe, nu vine de la sine decat atunci cand vrea sa se joace cu el, insa daca incepe sa planga mi-l paseaza imediat. Pe partea asta a fost putin cam dezamagitor, puteam baga mana in foc, credeam ca va fi mai implicat. I-am spus asta si am incercat sa vorbim dar ajungem la aceleasi discutii care se termina cu “gata”, “exagerezi”, “iar te superi aiurea” si ma enervez mai tare. I-am tot repetat sa nu-mi mai dea replicile astea ca mai rau ma supara. As prefera un sfat de la cineva care a trecut prin asta. Nu stiu ce sa fac ca sa reaprind flacara. Nu eram perfecti nici inainte dar acum e mai rau, posibil si hormonii sa fie un factor pentru ca ma enervez mai des si nu pot controla.
Edit: Citind pare a fi un barbat rau dar nu e, este un barbat bun, prefera sa evite certurile, nu se supara des, nu este deranjat se multe lucruri. Poate si de asta nu intelege de ce eu ma supar atat de des, fiind o fire diferita si poate mai sensibila decat el.

Poate fi orice: un produs, un aparat, o rutină, un truc, ceva ce ați cumpărat sau chiar ceva ce ați început să faceți diferit.

Genul de lucru despre care vă întrebați: „Cum am trăit fără asta până acum?”

Sunt curioasă ce v-a făcut vouă viața mai ușoară.