



Se poate observa clădirea APDM în fundal. Bacul Giurgeni a fost folosit în mare parte drept feribot pentru oameni și vehicule între Galați și jud. Tulcea, a activat între 1956 și anii 90. Punctul de debarcare din poză nu mai există, era aprox. unde este acum restaurantul Riviera 80, la Nord de I.C. Brătianu.
Mi se pare cel mai bun simbol romano-maghiar.
De asemenea, Iancu de Hunedoara este considerat cel mai important militar european din razboaiele contra otomanilor si, totodata, un erou al lumii crestine. Pentru cine nu stie, clopotele bisericilor catolice bat la 12, la pranz, in cinstea lui Iancu de Hunedoara. In perioada in care otomanii au atacat Belgradul, Iancu de Hunedoara era incercuit si avea o armata mica, iar Papa a ordonat ca clopotele sa bata pentru ca Dumnezeu sa ii ajute pe oamenii lui Iancu. Ulterior, chiar au castigat, iar clopotele au continuat sa bata, in semn de multumire fata de Dumnezeu. De aceea bat si azi.
Dupa cum am zis, Iancu de Hunedoara mi s-ar parea cel mai bun simbol romano-maghiar. Nu trebuie sa intram in nationalisme borate, pentru ca, in perioada in care traia el, nu exista idee de stat national. Iancu de Hunedoara a fost loial coroanei maghiare pentru ca familia sa era integrata in nobilimea maghiara. Dar asta nu il face mai putin roman. Mai toate cronicile din perioada respectiva mentioneaza ca era "valah" sau "ruman".
Daca regii maghiari Sf. Stefan si Sf. Ladislau (cel care a fondat Oradea) sunt sfinti, nu inteleg de ce Iancu de Hunedoara, care a salvat Europa de invadatorii musulmani, nu ar putea sa fie.
In imagini: diverse portrete istorice cu Iancu de Hunedoara.
Edit: si in unele scrisori de prezenta si ca voievod al Tarii Romanesti
Uitati:
>Vlad was held in captivity in Visegrád from 1463 to 1475. During this period, anecdotes about his cruelty started to spread in Germany and Italy. He was released at the request of Stephen III of Moldavia in the summer of 1475. Vlad was reputedly forced to convert to Roman Catholicism (from Eastern Orthodoxy) as part of the agreement for his release. He fought in Corvinus's army against the Ottomans in Bosnia in early 1476. Hungarian and Moldavian troops helped him to force Basarab Laiotă (who had dethroned Vlad's brother, Radu) to flee from Wallachia in November. Basarab returned with Ottoman support before the end of the year. Vlad was killed in battle near Snagov before 10 January 1477.
Si uitati cat de mult iubea Ungaria:
>He sought military assistance from Corvinus, declaring that he had broken the peace with the sultan "for the honor" of the king and the Holy Crown of Hungary and "for the preservation of Christianity and the strengthening of the Catholic faith".^([87]) The relationship between Moldavia and Wallachia had become tense by 1462, according to a letter of the Genoese governor of Kaffa.^([87])
Si despre casatoria cu o unguroaica:
>Vlad's second wife was Justina Szilágyi, who was a cousin of Matthias Corvinus, King of Hungary.^([135])^([140]) She was the widow of Vencel Pongrác of Szentmiklós when "Ladislaus Dragwlya" married her, most probably in 1475.^([141]) She survived Vlad Dracul, and married thirdly Pál Suki, then János Erdélyi.^([140]) They had two children, the first being an unnamed son that was killed before 1486.^([137]) Vlad's third son, Vlad Drakwlya, unsuccessfully laid claim to Wallachia around 1495.^([137])^([142]) He was the forefather of the noble Drakwla family.^([137])
Unii contemporani au zis chiar ca moartea lui a fost un blestem pentru ca s-a facut catolic.
Sunt curios ce parere au AURistii si alti ultranationalisti ortodoxisti care se folosesc de imaginea lui Tepes despre treaba asta.
Pana sa o marginalizeze Stalin si Dej, Pauker era una dintre simbolurile feminine ale comunismului, alaturi de figuri precum Dolores Ibarruri, Roxa Luxemburg, Aleksandra Kollontai sau Clara Zetkin.
Culmea, decaderea ei s-a bazat pe faptul ca, atunci cand Stalin a ordonat colectivizarea brutala a Romaniei, Dej a sustinut pozitia lui Stalin (colectivizare cu forta), in timp ce Pauker a sustinut ca colectivizarea trebuie sa fie etapizata, fara varsare de sange, cu taranii care vor. Lui Stalin nu i-a placut asta si a ordonat ca Pauker sa fie ucisa. Si chiar ar fi fost ucisa daca, cu cateva zile inainte de data la care trebuia sa fie executata, nu murea Stalin. Cand Moghioros s-a dus la Pauker sa ii zica ca Stalin a murit, Pauker a inceput sa planga, iar Moghioros i-a zis: "Nu mai plange ca, daca mai traia, tu mureai".
Cand s-a imbolnavit de cancer, Pauker a refuzat sa mearga la spitalul Elias, destinat nomenclaturii, si a mers la un spital de rand.
In ciuda enormului rau facut de Pauker, nu putem nega ceva: ca a ramas loiala total cauzei in care credea. Ea credea sincer ca tot raul e spre bine. A indurat saracia (sotul ei, Marcel Pauker, era dintr-o familie foarte bogata, dar cuplul Pauker a rupt legatura cu parintii burghezi ai lui Marcel si traiau in saracie, motiv pentru care le-a si murit un copil la nastere) si toate riscurile pe care le presupunea cauza comunista. Iar, ulterior, cauza comunista pentru care s-a luptat i-a luat aproape totul, si a fost la un pas sa ii ia si viata.
Multi o demonizeaza pe Pauker, dar oameni precum Vasile Luca, Teohari Georgescu, Gheorghiu Dej sau Ceausescu au fost caractere mult mai jegoase decat ea si au facut mult mai mult rau. Dar hei, astia nu-s evrei, Pauker e.
O sa pun si poze vechi din Bucovina, in special din Cernauti, ca sa se potriveasca cu sub-ul. Desi cred ca oricum se potriveste tematica.
Dar sa va dau background. Sunt din Bucovina.
De ce consider ca unirea Ardealului si Bucovinei a fost o mare greseala? Pentru ca, desi tot romani suntem, noi eram "romani austrieci". Vorbeam romaneste, dar aveam o educatie si cultura austro-germana. Eram oameni rigurosi, educati, cu mindset nemtesc, nu balcanic.
Cand s-a facut Marea Unire, in loc ca Bucurestiul sa importe rigurozitatea si seriozitatea noastra, au exportat aici "smechereala" si balcanisme. Si, 20 de ani mai tarziu, comunistii au lasat generatia care a facut marea unire sa moara in inchisorile de la Sighet, Aiud, Gherla, Ramnicu Sarat sau Vacaresti. Iar poporul nu a facut nimic pentru a ii elibera pe acesti oameni care au facut, practic, Romania Mare.
Oltenii, muntenii si moldovenii (cei din Moldova aflata in Romania, nu in Basarabia) sunt etnic acelasi popor cu noi, dar au o mentalitate total diferita. Si, fiind mai numerosi, au reusit sa se impuna. Romania azi e un stat balcanic, nu central european.
Overall, eu cred ca ar fi fost mai bine daca s-ar fi pus in practica proiectul din imagine - Statele Unite ale Austriei Mari. Proiectul a fost elaborat chiar de un roman - Aurel C. Popovici, si sustinut de Franz Ferdinand, printul mostenitor al Austro-Ungariei. Astfel, romanii ar fi dobandit propriul regat sub habsburgi, care includea Transilvania si Bucovina, si care era un stat european si civilizat, precum Cehia, Austria sau Ungaria, nu un stat balcanic dominat de "invarteli" si "combinatii", condus de oameni cu mentalitate de manelisti care put a praz cand deschid gura.
Am fi ramas romani, dar cu mentalitate central-europeana. Egali cu austriecii si cehii. Nu cei mai fraieri din Europa de est.
Transilvania ar fi trebuit separata de Ungaria, dar sa ramana sub coroana Habsburgica. Asta au vrut romanii pana la prabusirea monarhiei, unirea a fost o solutie de ultim moment, in urma revolutiei comuniste din 1918-1919 din Ungaria. Si nu va zic chestii inventate. Traian Vuia a zis acelasi lucru. Iancu Flondor, parintele unirii Bucovinei cu Romania, a fost atat de scarbit de cum incalca Bucurestiul autonomia Bucovinei, incat a murit de inima rea, iar, conform mai multor legende, ultimele sale cuvinte au fost "Mare greseala am facut cand am acceptat unirea Bucovinei cu Romania".
Într-o zi de 14 iulie 1947, primul regim democrat- popular al României, condus de doctorul Petru Groza, aresta pe un mic aeroport din apropierea Bucureştiului, la Tămădău, un grup de periculoşi complotişti, pregătiţi să fugă în străinătate spre a-şi continua, alături de emigraţia reacţionară, opera de denigrare a realizărilor României eliberate de sub dominaţia burghezo-moşierească. În centrul acestei delegaţii de agenţi sabotori se afla nimeni altul decât Ion Mihalache, unul dintre fruntaşii Partidului Naţional- Ţărănesc.
Înscenarea de la Tămădău este doar primul act al unei drame de debutează în acest iulie 1947 pentru a- şi atinge punctul final, câteva luni mai târziu, în noiembrie. Mecanismul stalinist se pune în mişcare, iar ceea ce se realizează este un caz, clasic, de anihilare parlamentar- penală a opoziţiei ce supravieţuise alegerilor falsificate din noiembrie 1946. Pe data de 29 iulie, Adunarea Deputaţilor valida iniţiativa de dizolvare a Partidului Naţional- Ţărănesc , după ce , cu câteva zile înainte, decisese să ridice imunitatea deputaţilor acestuia. Drumul către procesul spectacol din toamna lui 1947 era deschis.
https://www.lapunkt.ro/2013/08/1947-din-vara-pana-in-toamna-o-istorie-despre-curaj-si-singuratate/
În seara zilei de 29 decembrie, regele e anunţat că este invitat urgent de Petru Groza la Bucureşti, pentru a discuta o „problemă de familie”
Crezând că este vorba despre o discuţie legată de viitoarea sa căsătorie, a doua zi, de dimineaţă, Mihai şi mama sa, regina-mamă Elena, se prezintă la Palatul Elisabeta, unde sunt întâmpinaţi de Petru Groza şi de Gheorghe Gheorghiu Dej, liderul PCR. Cei doi propun un „divorţ prin înţelegere”, regelui Mihai fiindu-i prezentat actul de abdicare.
Între timp, liniile telefonice de la Palatul Elisabeta fuseseră dezactivate, iar oamenii din corpul de gardă fuseseră dezarmați și înlocuiți cu dispozitive fidele regimului.
Şantajat că în cazul unui refuz vor fi executați peste 1.000 de studenți monarhiști aflați în închisorile comuniste, regele a fost forţat să semneze.
“Groza mi-a spus: am venit să discutăm despre un divorţ amiabil, mi-au spus sub nas acest pasaj aşa-zis act de abdicare. Telefoanele au fost tăiate, garda palatului arestată şi înlocuită cu soldaţi din divizia Tudor Vladimirescu. Groza a spus textual: dacă se tergiversează prea mult, vor fi obligaţi, ca represalii, să execute peste 1.000 de studenţi. În asemenea condiţii, n-am avut încotro decât să semnez”, a declarat Regele Mihai, în 1991, pentru un documentar transmis de postul TVR1.
Ea însăşi o victimă a ororilor comunismului, Arlette, soţia lui Corneliu Coposu, a avut un destin tragic. Acuzată de comunişti de spionaj în favoarea Franţei, ea este aruncată în temniţă, de unde iese în 1964 bolnavă de cancer.
Potrivit istoricului Marin Pop, Corneliu Coposu a cunoscut-o pe Arlette, fiica unui general în armata română şi a unei aristocrate de origine franco-elveţiană, la un hotel din Constanţa pe care mama acesteia îl primise ca moştenire de familie. Coposu s-a aflat în acel hotel, alături de Iuliu Maniu, la Paştele din 1941. Un an şi jumătate mai târziu, în 24 octombrie 1942, cei doi s-au căsătorit, la nuntă participând şi Maniu, la acea vreme preşedinte al Partidului Naţional Ţărănesc, după ce în perioada 1928-1933 fusese de trei ori prim-ministru al României.
https://historia.ro/sectiune/general/povestea-tragica-a-lui-arlette-sotia-seniorului-577040.html
Istorie surprinsă în imagini ❤️