Pentru 100 de lei NET pe card, firma plătește 173 de lei. Cât de sustenabilă mai e taxarea muncii la noi?
Când un angajat semnează un contract, se uită la un singur număr: Salariul Net (banii care îi intră pe card). Când angajatorul își face bugetul, se uită la Costul Total (Brut + taxe angajator).
La mijloc e statul, care ia o bucată considerabilă din fiecare leu cheltuit.
Matematica pe scurt:
Ca un angajat să primească 100 de lei net (fără scutiri sau facilități speciale):
Firma plătește în total: ~173 de lei.
Diferența de 73 de lei se duce la stat:
25% CAS (Pensii)
10% CASS (Sănătate)
10% Impozit pe venit (aplicat pe ce rămâne după CAS/CASS)
2.25% CAM (Contribuția asiguratorie pentru muncă, suportată de firmă)
De ce creează asta tensiuni la fiecare mărire de salariu minim?
Când salariul minim brut crește (ajuns la 4.325 lei):
- Angajatorul vede o creștere automată a costului total per om, indiferent dacă firma a vândut mai mult sau dacă productivitatea a crescut.
- Angajatul vede că o bucată bună din mărirea brută se evaporă instant în taxe, iar câștigul net real e măcinat rapid de inflație.
Marea problemă din România nu e doar nivelul salariilor, ci faptul că taxăm munca pe venituri mici și medii extrem de agresiv în comparație cu taxarea capitalului. Până la urmă, o taxare de peste 42% pe costul muncii împinge inevitabil companiile și freelancerii spre optimizări la limita legii (sau muncă la gri/B2B).
Voi cum vedeți lucrurile?
Ar trebui reduse taxele pe muncă pe salariile mici/medii și compensate din alte surse, sau riscă piața să se blocheze dacă firmele mici nu mai pot susține costul total?