De ce avem nevoie urgentă de „Taxa Bisericească” după modelul european
Cei care susțin menținerea dogmelor religioase în școlile publice vin mereu cu argumentul „majorității plătitoare de taxe”. Bun, atunci hai să fim europeni până la capăt și să vorbim despre cum își finanțează statele moderne cultele religioase.
În loc ca statul să împartă de la buget miliarde de lei din taxele tuturor (inclusiv ale ateilor sau agnosticilor) către culte, ar trebui să implementăm modelele verificate din Uniunea Europeană:
- Modelul German (Kirchensteuer): Dacă te declari membru al unei biserici, plătești o taxă de cult de 8% - 9% aplicată direct pe impozitul tău pe venit. Vrei nuntă în biserică, înmormântare sau religie în școli? Plătești lunar, individual, din salariul tău. Dacă nu vrei, optezi să ieși din sistem și păstrezi banii.
- Modelul din Spania și Italia: La declarația anuală de venit (IRPF), cetățenii bifează explicit dacă vor ca 0,7% - 0,8% din impozit să meargă către biserică sau către proiecte sociale/ONG-uri. Biserica Catolică din Spania trăiește masiv din acest sistem bazat pe opțiunea asumată a credincioșilor.
De ce ar schimba asta totul în România?
România este plină de „creștini declarativi” care vor religie în școli, dar doar atât timp cât costurile sunt acoperite la comun din banii tuturor. Dacă s-ar introduce o bifă obligatorie pe fluturașul de salariu sau în declarația ANAF prin care să ți se oprească bani direct din buzunar pentru cultul tău, numărul susținătorilor ar scădea drastic peste noapte.
Să vedem atunci câți părinți ar mai cere ore de religie în loc de educație financiară, civică sau sexuală, dacă menținerea acelor profesori i-ar costa personal câteva sute sau mii de lei anual, extra.
Vrei dogmă în școala publică? Plătește-o singur, nu din taxele vecinului tău ateu. Statul laic înseamnă neutralitate financiară, nu sponsorizarea majorității pe spatele minorităților.