u/PotatoSea5738

Bună ziua

Sunt o mămică de 2 săptămâni, cu un prunc de aceeași vârstă 😅

Din fericire o am pe mama mea care mă ajută foarte mult, și m-am putut recupera cat de cat în regulă după operația de cezariană.

Problema e ca noi avem o pisică de 5 ani, deparazitată, vaccinată, toate cele. Iar mama nu o suportă de când a apărut pruncul în peisaj.

Ne tot zice ca părul de pisică îl poate îneca pe cel mic, și ca “sa mai așteptăm o perioadă până crește”. Când am întrebat, cat ar însemna asta? Nu are un răspuns clar, dar arunca aceleași argumente, ca se îneacă cu părul, ca o să sară pisica pe el și îl accidentează, ca o să l zgârie, muște… Ne-o tot întrebat dacă nu ar fi o opțiune să o închidem ba în baie, ba în celălalt dormitor (avem un apartament cu 2 camere), ba să o ducem la țară la socrii să aibă ei grijă de ea, ba să o tundem (exclus pentru ca are probleme respiratorii și imi e frică ca nu va rezista anesteziei). Fiind la noi în casă, ne tot spune: mie nu mi place asta - referindu se la pisică ca se întinde pe patul unde doarme ea (mama). Mie nu mi place asta - referindu se la bolurile ei de mâncare pe care le punem în chiuvetă urmând să le punem în mașina de spălat vase. Mie nu mi place asta - dacă ne vede ca o mai luăm din când în când în brațe - ca suntem conștienți ca și ea e un suflet și are nevoie de atenție. Noi îi spunem ca nu exista asa ceva și ca nu vom menține rutina asta până “creste cel mic” - pana face 1.5-2 ani dupa parerea ei, daca se poate și mai mult. De vreo 2 ori ne-o și spus faptul ca ținem mai mult la pisică decât la prunc ceea ce e total neadevărat, și dureros în același timp.

Rutina de care vorbesc se refera la: alungat pisica de pe pat cand se pune, alungat pisica de pe canapea, alungat pisica de peste tot. Asta mai mult mama. Dacă s-ar putea ideal pentru ea pisica sa stea sub canapea 24/24 și să nu o vadă nicăieri urcată. Eu nu pot sa o alung non stop de pe unde este ea. După ce mama mea nu mă va mai ajuta așa mult, pentru ca ea e stabilita în străinătate și cam într-o lună va pleca înapoi, nu voi putea fizic să mențin rutina asta, pentru ca și soțul va pleca la muncă iar eu voi rămâne singură.

Părinți cu pisica în casa; cum ați procedat când a venit noul membru al familiei în casă? Cat timp ați ținut separate cele două suflete? Cum a fost acomodarea? Sunt prea sensibilă în legătură cu pisica? Am nevoie de câteva păreri obiective în legătură cu problema mea 🥺

I am pregnant and expecting anytime now. I want a natural birth and in my country that means that when the time comes, i will go to hospital, but there is one thing: i will be alone during labor and birth and 3-5 days after birth, because no one is allowed to come near me. (They can visit after birth but will visit me outside the maternity, not in the same place the baby will be). These are the rules in my country (Eastern Europe).

And there comes my mom. She left the country when I was little because the life was hard and I grew up with my grandma. Years passed by and she came every once per year, but she did not see me growing up daily but… she just had me big, if it makes sense. Because life happens, she had another child in Western Europe where rules are more chill, the dad can be near the mom, even in birthing and after… different rules.

Now she came back in home country because she is going to be a grandma. I understand the excitement, but she doesnt believe the fact that in our country things did not change like in Western Europe and my husband can’t be near me in these sensible times. She wants to come when I will be released from the hospital and there comes the problem: my husband wants to take me and the baby ALONE. That means that my mom should wait for us at home.

I had multiple discussions with my husband and my mom (separately of course) trying to mediate the problem, and it is getting bigger and it stresses me out. And, 3 days ago, my husband told my mom that he wants to come after me alone, and she should wait for us at home.

My mom started crying and telling us the fact that she just wants to be with me and she doesnt have to have anything with the baby or the husband, and that she will come separately after me, or wait for me in the hospital’s yard, because he (my husband) can come and see me and be near me even in birth. I think she doesnt want to believe that it won’t work like that.

My heart shattered but I tried to explain that she can come and visit me when I will be in hospital, but no, she wants to come when I will be released, she told us she will stay in the yard. My husband is pretty mad and told me that if this happens he will be really pissed off. Also my mom did not like my husbands tone (and it was the first time my husband spoke with her very firmly). I did not think he was being rude but he explained that he will get me from the hospital ALONE. He just wanted to be understood. I told my mom that I don’t think my husband exaggerated or anything like that and she was (and still is) sad after all this.

I don’t understand my mom, but I understand my husband. We are very excited about our little one, because our little family is getting bigger. Also, we were somewhat people pleasers and we are working on that, because it happened not only once that we sunk ourselves in to make room for others. Now, we want to welcome this baby just the two of us first, and the others should wait at home to meet him also.

Are (i) we the assholes?