"Se merită să fac contestație?"
Gata, au trecut și emoțiile așteptării, au ajuns rezultatele, dar văd că mulți sunt în continuare nemulțumiți. O parte din voi pe bună dreptate. Dar totuși, aș vrea să comentez asupra unui aspect pe care l-am întâlnit la cam toate postările de genul.
Argumentul central este mereu :"Eu m-am corectat singur(ă) și trebuia să iau nota x.xx".
Vreau să discut despre asta pentru că am senzația că mulți nu înțelegeți ce înseamnă "să te corectezi singur". Ai dat proba, iei baremul în față, și (din experiența proprie) cei mai mulți mai întâi sesizează greșelile și după derapează pe panta: "aici nu cred că îmi scade", "aici nu îmi scade tot punctajul, doar x puncte", sau la probele de genul română/istorie/biologie etc. subestimează importanța formulării. Autoevaluarea NU se face așa. Iei baremul, sesizezi toate greșelile, și scazi absolut tot cât este posibil să îți scadă, fără "poate că..." la nimic. Oricât de proști credeți că sunt profesorii, greșeli știu să vadă, la bac nu a fost ca la simulare, cu umplutură de profesori fără experiență. Și nu, nu există nici corectori care să închidă un ochi aici și acolo.
Nu luați postarea asta în nume de rău, dar vă încurajați unii pe alții fără să vă știți situațiile. La contestații când o să vadă corectorul că îi vin enșpe mii de lucrări penibile de 7 și ceva cu greșeli evidente și formulări de genul "ma impresionat", "sau luat de mână" (și din nou, sunteți mulți așa din ce am văzut aici în câteva săptămâni) o să facă cu nervii, de aia contestațiile au o reputație proastă în sensul că o să ți se scadă mai mult decât sperai să îți crească. Până acum cel mai groaznic lucru e că am văzut că încurajați inclusiv persoane care au media pe muchie de cuțit gen 6.10, 6.15 să facă contestații. Mult succes în continuare!