u/The_Hipster_King

Când am ajuns acolo se vorbea despre Oradea și despre faptul că unii încă se chinuie să aibe un Pride la ei în oraș în lumea ”civilizată”. Deși în Amsterdam Pride e o petrecere de 2 săptămâni, sistemul lor încă scârție la anumite aspecte și lumea încă protestează pentru o abordare mai bună a problemelor minorităților sexuale.

Momentan sunt 3 festialuri în oraș, dar fiecare se termină la ora 23:00 pentru ca lumea să poată merge la culcare.

Postez pentru prima oară. Luna asta am început să pedalez ca să mai slăbesc, debicei făceam 5 km pe zi, dar luna asta am urcat la 100 km pe săptămână și m-am gândit să filmez un pic. E cineva interesat de astfel de filmulețe? Dacă aveți orice fel de întrebare, am să încerc să vă răspund.

Cum e experiența voastră de multiplayer? Care au fost cele mai bune momente sau cele mai bune jocuri unde ați jucat cu alți jucători?

M(36). Mă joc jocuri din 1997, îmi plăcea să mă joc și cu alții, dar foarte rar mă lăsau părinții cu alți copii la calculator ca să ne jucăm multiplayer split screen sau jocuri turn based (multiplayer). Mai jucam cu un unchi sau cu o altă rudă. Mai târziu, prin 2004 am înființat o rețea de cartier cu 3 băieți care a ajuns la 100 de persoane, lumea în general juca CS 1.6 și trăgeam de ei să jucăm un Warcraft 3, iar când a venit internetul pe rețea, nu am mai jucat împreună niciodată.

Mi-am dorit mult timp să am ocazia să mă joc jocuri cu alții, iar când am dat de internet (2007) am jucat DOTA 2 ca un disperat: nu știam să joc (nici azi nu știu), jucătorii înjurau și jigneau mereu (după ce tot meciul nu scoteau o vorbă), iar satisfacția mea era zero, tot ce voiam era să se termine fiecare meci mai repede ca să încep alt meci. Mai mergeam cu laptopul la un amic să jucăm DOTA 2, era la fel ca jucătorii online, nu știa să se coordoneze cu mine, decât să se enerveze pe mine de câte ori murea.

Am ieșit cu greu din etapa vieții cu DOTA 2, prin 2016, iar în 2018 m-am mutat din România ca să am bani de un calculator decent și să îmi pot permite jocuri, nu puteam juca multiplayer jocuri piratate, doar DOTA 2 că era moka. Mi-am luat PUBG la lansare și mi-a plăcut, a fost pt mine primul joc în care lumea se coordona, aveam și români și străini cu care jucam, jocul a scăzut în popularitate și de atunci joc Hell Let Loose, unde am cea mai bună experiență multiplayer. Am mai încercat și GTA 5 Role Play (FiveM), dar lumea încearcă să trișeze prea mult, mult prea mult.

Hell Let Loose: Cel mai tare joc pt mine, medie de vârstă e de 30-35 de ani, dacă e vreun copil în chat, o să se coordoneze cu echipa. Nu ai cum să joci dacă nu ai voice, pentru că trebuie să cooperezi constant cu întrgul squad, tancurile, artileria și comandantul. Toată lumea încearcă să fie decentă și să contribuie la efortul de echipă, killurile sunt secundare, nu contează la fel de mult ca victoria echipei.

GTA 5 Role play (FiveM): Mi-a plăcut tare mult pentru multitudinea de posibilități, de faptul că poți face atât de multe și faptul că oamenii care sunt pe străzi sunt reali, nu NPCs (așa cum eram obișnuit). Dar totuși GTA 5 RP e ceva on and off pentru mine, mereu plec de acolo cu un gust amar. Oamenii vor să ajungă de la puncul A la punctul B cât mai repede, încalcă orice regulă doar pentru a avea mașini șmechere care cred ei că le vor câștiga respectul altora... o lume cu atâtea posibilități, dar aleg să fie bombardieri de rând. Ultima oară am fost jurnalist, în sensul că intram pe server ca într-un safari și observam cum se comportă lumea și făceam filmări amuzante, făceam și reclame la companii pentru bani, iar asta ma ajutat să învăț să editez video.

Am încercat multe jocuri multiplayer de-alungul timpului, dar oriunde mă duc lumea parcă nu are timp și nu se relaxează deloc, nu îi simt să se bucure de joc, ci doar vor să îl termine de parcă o să îi urce cineva pe un podium, lumea e grăbită, sare, fuge, trage, mulți sunt nervoși și anxioși, dau skip la orice dialog, îți pun în mână arme mult prea performante ca să termini jocul repede, trișează, abuzează de bug-uri, cumpără cheat-uri, vând cheat-uri și tot așa, nu dau exemplu pt fiecare joc dar o să le înșir aici: Diablo 2, CS (oricare), REPO, Helldivers 2, Ghost Recon Breakpoint, Borderlands (2&3), Civilization 6, The Hunter și DOTA 2.

Unde am vrut să ajung e că, atunci când eram copil nici nu credeam că o să fim atât de conectați, iar acum că suntem conectați... parcă nu știm să ne jucăm, ne batem joc și vrem totul repede și acum, jucătorii parcă nu se bucură de o lume virtuală, ci vor să ajungă cât mai repede la decodificarea acelei lumi virtuale (cum să abuzezi un bug/cheat doar ca să ajungi primul).

Care e experiența voastră cu jocurile multiplayer? Ce recomandați pentru a avea o experiență mai bună? Cum credeți că vor evolua jocurile online multiplayer?

P.S.: Am 1-2 grupuri pe Discord de amici cu care mai joc una-alta, dar la fiecare 2 luni joacă alt joc, se plictisesc și trec la altul sau mai există perioade în care un amic se apucă să facă un server, lucrează foarte intens, totul e pe umerii lui, iar apoi se lasă și pică tot serverul.

Nu mi-a plăcut niciodaată să dau bani la școală și nu prea am înțeles de ce lumea dă bani așa ușor.

Personal, părinții mei nu îmi dădeau bani să dau la școală și trebuia să mă cert cu profesorii, din clasa întâi până în clasa a 12-a. Cel mai rău a fost în clasele 1-4 (1997-2000) unde învățătoarea mă făcea de râs în fața clasei pentru că nu cumpăram revistele Planeta Albastră și manualele noi, aveam aceleași manuale și reviste de la o soră mai mare, veneam și cu ele la școală și le arătam învățătoarei, iar ea mă certa cum că alea sunt ediții vechi cu greșeli și că trebuie să le am pe cele noi.

Atunci nu mi-am dat seama, dar eram un copil de 8 ani care trebuia să mă cert cu o femeie de 40-50 de ani care mă făcea de râs în fața clasei și mă dădea mereu exemplu de copil rău, părinții mei nu veneau la școală și nici nu îmi dădeau bani, așa că eram singur în fața acestei învățătoare. De multe ori îmi punea pe bancă ce trebuia să cumpăr și îmi zicea să o iau acasă, iar eu nu o luam și mă certa și la plecare. Am avut mare scandal și cu uniforma, care era undeva la 45 de lei și ne-a băgat-o pe gât în ultimul an, erau doar pantaloni de stofă, o cravată roșie și o vestă în carouri, tot roșie. Eram singurul care nu purta uniformă. + odată am fost obligat să cumpăr un ou de lemn de paște.

În 5-8 a fost mai relaxant, eram într-o școală de copii mai avuți, și culmea, aici nu te forța să cumperi nimic, încercau să le bage pe gât, dar nu te umileau și nu îți puneau obiecul pe bancă. Doar o dată au insistat mai mult cu un 85 de lei, sau ceva de genul, ca să punem termopane. Nu am plătit.

În liceu, 9-12, am avut cele mai multe scandaluri, cu ascultat, cu note de 4, cu dat exemplu, dar la vârsta aia și după aâtea experiențe eram tare în gură. Le spuneam că eu sunt la învățământ obligatoriu gratuit și să îmi arate în lege sau în regulamentul interior unde scrie că trebuie să dau banii. Profesorii efectiv făceau spume, mă făceau nesimțit, îmi tot repetau că toți au dat banii și eu sunt singurul care nu vrea să dea, de câteva ori, nu exagerez, dirigintele a repartizat suma mea la restul clasei și toată clasa era împotriva mea. La vârsta asta eram și roacher cu plete și aveau boală și cu tunsoarea mea. Cel mai mare scandal l-am avut cu termopanele, unde colegii mei chiar au plătit pentru mine, nici nu am prins termopanele alea, le-au pus înainte să dăm bacul.

Toate cele 3 perioade au fost școli diferite, unde nu am plătit niciodată fondul clasei sau fondul școlii, doar pt cretă și burete. Părinții mei, dacă erau chemați la școală veneau, ziceau ”nu am bani” și plecau, nu stăteau la discuții, așa că profii se întorceau la mine iar nervoși. Am uitat să menționez că în 1-4, după ce ”șefa clasei” dădea cadoul învățătoarei, îi dădea și o listă cu cine a plătit, unde nu eram trecut eu și nici un băiat care chiar nu avea bani (și nici tată), ca turnătorii de la securitate cu bilețele.

Toate evenimentele astea m-au făcut să fiu ăla diferit, m-au făcut să îmi placă muzica rock și m-au învățat să mă iau la scandal cu oameni mai mari ca mine și cu mai multă putere. De exemplu la un job nu a vrut să îmi plătească o lună, mi-am amenințat șeful și am primit banii, alți oameni pe care îi cunosc, nu au avut curajul ăsta și au pierdut banii; altădată nu a vrut un proprietar să îmi dea depozitul înapoi și am stat o lună extra ca să fim chit (telefoane, amenințări, dar îi închideam în nas). Am economisit cel puțin 6000 de euro prin felul meu de a mă certa (stau în Olanda, dar oriunde te ia lumea de fraier dacă taci și înghiți).

Voi câți bani ați dat la școală? Ce metode foloseau profesorii pentru cei care nu plăteau? Cum stăm astăzi? Se mai dau bani la școală/cadouri la profesori? Cam cât? Care a fost cel mai mare scandal dpdv al banilor la școala voastră?

Încep eu: Prima oară când m-am mutat cu o prietenă (doar eu găteam), mi-a făcut observație că nu spăl tigaia, că las ulei și prăjeală în tigaie cu zilele și că continui să gătesc așa. Apoi mi-am dat seama că la mine în familie nu se prea spăla tigaia și se făcea economie la ulei, lăsând uleiul să fie folosit mai multe zile. Mi-am dat seama că am trăit așa 20 de ani și că am mâncat mâncare cu arsuri și ulei vechi toată copilăria/adolescența mea.

Simt că am aflat târziu de anumite practici religioase care sunt însă foarte larg expuse în sfera lor. De exemplu: Americanii, în proporție de 50% ar fi circumciși, chair și creștini. Iar în religia musulmană, ai o verișoară garantată ca viitoare nevastă, iar dacă altcineva vrea să se căsătorească cu ea trebuie să îți ceară ție voie.

Sunt curios și despre diferitele feluri de hijab cu care se acoperă femeile musulmane, la unele se vede părul, la unele nu, iar în unele zone sunt complet acoperite... oare cum se iau deciziile astea?

Consider că fiecare e liber să aleagă în ce vrea el/ea să creadă și înțeleg că nu toți oamenii religioși practică asemenea lucruri, dar sunt curios la ce extreme ajung oamenii.

Gen.