u/redguard128

Salutare comunitate.

Voiam sa discut un pic despre o aplicatia la care am lucrat, dar nu in sensul ala de marketing. Ci mai degraba experienta mea oarecum antreprenoriala cu a avea un produs software si ce se intampla in jurul lui.

Bun, aplicatia:

Acum vreo 6 ani am facut o aplicatie pentru lista de cumparaturi. Pe vremea aia nu gasisem ceva care sa pastreze inventarul si sa fie web-based. Asa ca am inceput sa o scriu eu si relativ repede aveam functionalitatile disponibile. Pentru mine era mult mai usor sa-mi dau seama ce avem de cumparat uitandu-ma doar la catalogul de chestii de prin casa fara sa mai merg sa ma uit in dulapuri. Multi ani a ramas doar pentru mine. Insa anul trecut m-a lovit iar cheful sa lucrez la ea si ce a rezultat mie mi se pare destul de cool.

Chestii de baza

• adaugare categorii, produse, cantitate, data expirare si unde se afla in casa;
• gestiune liste de cumparaturi (daca ai mai multe), eu folosesc doar una. Si desigur sa adaugi produsele in lista si sa le pui si cantitatea
• partajare lista, daca merge sotia si vrei sa-i trimiti lista ta ca mesaj pe Whatapps sau ce-o mai fi
• desigur sa notezi cand ai cumparat ceva si mai ales cand ai folosit ceva. Cu datele cand ai folosit produsele ti se creaza niste statistici banale cu "cat folosesti pe luna", "cat folosesti pe an"
• e facuta pentru mai multe limbi by default

Chestii mai cool

• cea mai buna functionalitatea zic eu e ca poti face conturi subordonate. Stiu, toata lumea zice subaccounts dar am aflat traducerea in romana. In orice caz, poti sa adaugi membri familiei si sa le dai diferite drepturi. De genul cineva din familie poate doar marca ce s-a folosit si nu poate modifica produsele existente sau sa le adauge in lista de cumparaturi. Chestia asta nu am intalnit-o la aproape nici alta aplicatie. Era una unde puteai sa faci cumparaturi in mai multi dar aplicatia aia nu avea nimica pe partea de inventar casnic sau sa marcheze cand ceva era consumat
• a doua cea mai tare idee a fost auto-adaugarea in lista. Cand marchezi ca ai consumat ceva, daca ajunge la un nivel minim configurabil e bagat automat in lista. Lapte il am la 1. Daca ajung sa mai am doar un litru de lapte in frigider -> automat in lista. Servetele, 2. Daca mai am doar doua cutii prin casa, se adauga automat in lista. Asa ca nu mai trebuie sa fac lista la sfarsitul de saptamana. Se face ea singura. Asta merge foarte bine impreuna cu conturile subordonate. Sotia, copilul trece ce consuma prin casa si eu am o idee destul de buna la sfarsitul saptamanii ce trebuie sa cumpar

Chestii mega-avansate

• am probleme cu membrii familiei care nu le au cu tehnologia. Adica sa mearga pe un site si sa treaca un produs ca fiind utilizat e mult pentru ei. Asa ca am implementat coduri QR. Iti poti face niste liste de maxim 8 produse si poti scoate la imprimanta foi cu codurile si numele produselor. Le-am prins prin baie si bucatarie. Doar scanezi codul si te redirectioneaza la o pagina simpla care iti arata cate ai in inventar si un buton sa-l marchezi folosit

AI?

Am cochetat cu AI-ul. Adica e logic ca avand ingredientele pot sa il programez sa genereze tot felul de mese, sa sugereze ce sa cumperi, tot felul de chestii. Dar tot timpul era ceva care nu imi placea cum iesea asa ca am renuntat pe moment.

Cat tine partea de programare, nu prea am folosit AI. Mai degraba il pun sa imi caute probleme pe care apoi le rezolv eu. La serviciu e foarte rau acuma, asa ca sa am un proiect unde scriu cod de mana ma relaxeaza.

Acuma, problemele

Desigur, scrisul de cod e ieftin. Mai greu a fost cu ideile. Auto-adaugarea mi-a venit abia dupa 5 ani de cand am scris prima linie. Pe cat de banala e, pe atat de eluzive sunt chestiile astea. Faza cu codurile QR iarasi nu a venit de la mine. Am intrebat in stanga si dreapta ce sa fac cu oamenii mai in varsta.

Problema cea mare e data de Google. Am facut eu descrieri SEO, meta tags si tot tacamul dar fiindca detectez limba din setarile browserului, Google habar nu are de alta limba decat engleza. Acuma trebuie sa fac un subsistem specific sa am link-uri care includ si limba. Nu stiam asta despre Google si la cat de avansat se prezinta a fi, partea de indexare si vizibilitate e foarte, foarte proasta. Mai am alte aplicatii si blog-uri si la toate a luat niste decizii de te doare mintea.

Apoi e piata. Cauta cineva "lista de cumparaturi" pe Google. Nope. Cauta cineva "aplicatie inventar camara"? Absolut deloc. La termenul "camara" e cautat Ibrahim Camara, care am inteles ca e un fotbalist. In rest internetul e plin de advertoriale cu "lista cumparaturi bebe" sau "lista cumparaturi inmormantare" care duc la articole generice ale diferitilor bloggeri.

Pe cat de la mintea cocosului pare o astfel de aplicatie, pe atat de indiferenta e piata. Si e de inteles. Daca esti singur, ai in minte ce ai prin casa. Daca traiesti de la o luna la alta, iarasi ce rost are sa-ti tii inventarul? Nevoile apare cand ai familie dar si atunci lumea se descurca cu pix si hartie.

Totusi acuma ca inflatia tot creste, ma gandesc ca si nevoia de control asupra ce ai in casa creste. Si am vazut si in trendul cautarilor sa fiu sincer.

Si apoi e problema de branding. Degeaba aplicatia mea e 100% scrisa de mine, nu are tracking, nu vinde datele nimanui, se misca repede, merge si arata pe mobil foarte bine (ca o folosesc eu si daca ceva scartaie, imediat o finisez), lumea tot o sa foloseasca ceva plin de reclame si 996 de trackere ca aplicatia aia o folosesc deja altii. Si "ce are sa faca daca stiu toti ca iau lapte, paine si orez?". Fair enough.

Idei viitoare

Dar dupa cum ziceam, am scris-o mai mult pentru mine si pentru a-mi pastra bucuria de a programa, chestie care acum cam dispare din industrie. Cochetez cu idea de retete. Imi place puiul indian dar are 15 ingrediente (curcuma, coriandru, boia, ghimbir, etc.) si mi-ar prinde bine sa am un loc unde sa pun retele si daca am chef sa gatesc ceva doar sa apas un buton si sa-mi puna in lista ce-mi lipseste din casa, fara sa mai ma uit eu prin categorii.

Apoi aplicatia asta pare mai buna pentru prepperi. Aia care iau produse la cantitate mare, produse care nu expira repede, cand e o reducere. Deja te ajuta sa stii cate paste de dinti sau sapunuri folosesti pe luna si pe an. Ma gandeam sa o combin cu brosurile promotionale de la Lidl, Auchan, Kaufland, etc. si cand mergi la cumparaturi sa-ti zica "Uite, e reducere la pasta de dinti, poate vrei sa iei 10 si nu-ti mai trebuie anul asta". In teorie pare o idee buna.

Cam atata imi trece prin minte. Nu cred ca am scris lucruri nebanuite de cei care vor sa creeze produse. La software scrisul codului e usor, sa convingi lumea sa se uite e mult mai greu. Mie marketing-ul si lauda de sine mi se pare dezgustatoare asa ca nu fac reclama cu clipuri pe TikTok sau Instagram (asta inteleg ca foloseste lume acuma). Cochetam sa platesc niste reclama pe Reddit. Nu stiu, un $50 sa vad ce se intampla. Dar tot nu m-am hotarat.

Nu las nici o informatie care sa faca referire unde se gaseste aplicatia ca nu am chef sa fac din asta un alt advertorial.

Cheers! Bafta celor care construiesc lucruri (pe cat posibil ne-vibecoded).

Am niste depozite la mai mult banci. Le-am facut din aplicatiile aferente acum ca toate bancile au. La fiecare e dezastru.

• N-arata dobanda. La o banca la un moment dat imi arata dobanda la scadenta. Era ok, stiam ca pentru 1000 de lei primesc 10 lei dupa 6 luni. Acum nu mai apare nicaieri. In schimb imi arata dobanda acumulata de cand am facut depozitul. In prima zi imi arata dobanda 0.2 RON, apoi 0.4. Pentru ce? Daca lichidez inainte de termen, nu primesc nici o dobanda.
• Alte data, ciu-ciu. M-as astepta sa scrie: data cand e facut depozitul, cand se termina, cate zile mai am, cata dobanda a strans, cata dobanda mai are, cata dobanda primesc la scadenta, cat platesc impozit, cat primesc net la final, cat a fost dobanda, cat am suma finala totala. Ma rog, niste chestii sa le pot citi repede dupa 6 luni cand nu mai tin minte fiecare depozit cum l-am facut
• apoi e chestia cu optiunea la finalul perioadei. Pe langa ca e fie in engleza (closing), fie in romana (lichidare), mai e si ignorata. Aveam la o banca niste depozite, aleg la scadenta sa lichideze depozitul. Cand ajunge in luna respectiva, nu vad nici un ban in contul curent. Unde sunt banii? Ma duc la sectiunea depozite, PAC! Au prelungit depozitul automat desi eu am specific ca NU VREAU. Si cu alta dobanda. Au trecut cateva saptamani. Eu ce fac? Las depozitul la noua dobanda mai mica sau il lichidez si pierd ce dobanda am acumulat? Pwla.
• Apoi au unele oferte ca ai dobanda mai mare pentru depozite noi. Eu bucuros lichidez un depozit care statea de vreo 2 luni sa fac la dobanda mai mare. Teapa. Ca nu merge. In aplicatie doar "Suma pentru acest depozit permisa este: 0". Am mutat din alt cont si am putut face pe suma mutata. Deci depozit nou = bani noi de fapt. Ok, cool. Luna urmatoare vreau sa fac din nou ca oferta e inca valabila. Pun 1000 de lei, fac depozitul, eroare. Ce? Mai incerc o data, mesaj: "Suma permisa este de: 900 RON" Ce? De unde mi-a taiat suma? Si luna trecuta am pus 1000 si a mers, si luna asta tot 1000, nu a mers. Doar 900.
• La carduri de credit dezastru. Vrei sa platesti in rate, la unele banci e automat, la altele trebuie sa suni, la altele trebuie sa platesti printr-o metoda speciala. Am facut o plata la un comerciant cum scrie banca => nu a mers. Am sunat banca: "Nu ati facut bine plata. Era un pixel albastru mic si nu ati dat click pe el". Ma uit iar la instructiuni si la site-ul comerciantului, nici un pixel, nici o alta optiune de plata decat card, ramburs.
• La alta banca am tot asa un card de credit. Am sume de platit de genul 202 lei. Platesc 250. Teapa. Cand fac o plata noua NU se imparte in rate ca am exces si banca nu stie cum sa imparta plata in rate in situatia asta. O data am sunat si au facut ei imparteala. Alta data tot asa am sunat, mi-a zis ca TOTUL E IN REGULA, e impartit in rate. Vine extrasul luna urmatoare -> plata integrala. Pwla x 2
• Nu inteleg de ce nu pot face o pagina in care sa iti apara toate platile si sa dai tu click ce plata in cate rate vrei tu sa o imparti. Ma rog, la unele bani e asa, dar la majoritatea nu.
• De fapt contul asta de credit e foarte ascuns. In mod normal poti sa vezi cati bani ai intr-un cont, depozit, credit, etc. Contul atasat cardului de credit => nu prea. Eventual descarci extrasul de cont. Sau te uiti in tranzactii.
• Apoi aplicatiile la capitolul fitre. Vreau sa vad cata dobanda am facut pe o perioada data pe baza depozitelor. N-am intalnit o banca sa pot alege "Arata-mi credit venit din depozite". Trebuie sa afisez toate tranzactiile pe un cont si apoi sa extrag eu de mana. Si apoi sa scad impozitul. Te-ai gandi ca o banca, care lucreaza cu numere, sa-ti dea informatiile astea direct.
• Apoi la credite, se actualizeaza dobanda de doua ori pe an. Pe 1 ianuarie si 1 iulie. Ok, inteleg ca 1 ianuarie e zi libera, dar 30 decembrie e zi lucratoare. Si dobanda pe 30 e afisata pe 3 ianuarie. Dar NUUuu. Banca actualizeaza cu dobanda pe 28 decembrie ca de ce nu? Anul asta era in scadere destul de mare de sarbatori si era considerabil mai mica pe 30 decembrie decat pe 28.

In fine, ma plang degeaba. Lucrez ca dezvoltator software si stiu ce praf e toata industria. De fapt ar trebui sa ma mir ca pana la urma mai merg aplicatiile astea cu toti managerii a-tehnici de peste tot (mai ales prin banci, Jeezus!) si cu vibe-coding-ul la putere.

Nu scriu asta pentru programatorii seniori care deja au trecut prin proiecte mari și au văzut haosul. Scriu pentru:

• hobby-iștii care cred că AI-ul „face programare”
• începătorii care sunt împinși spre AI înainte să învețe bazele
• managerii atehnici care nu citesc codul, dar sunt convinși că „AI-ul accelerează dezvoltarea”

Problema cu LLM-urile nu e că generează cod prost din prima. Problema e că degradează proiectul încet. Aproape insesizabil la început.

LLM-ul se uită peste codul tău și încearcă să respecte stilul existent. Doar că, din când în când, introduce mici „scurtături” care pentru el sunt mai convenabile.

Exemplu banal. Eu aproape niciodată nu folosesc min() sau max() pentru chestii de genul ăsta:

$valoare = calcul;

if ($valoare < 0) {
    $valoare = 0;
}

Dar pentru LLM e mai ușor să scrie:

$valoare = max(0, calcul);

Și dacă vezi asta o dată, nu pare mare lucru. „Eh, merge și așa.” Doar că deja stilul proiectului începe să se miște într-o altă direcție.

Apoi vine operatorul ternar. Cod clar și ușor de urmărit:

$valoare = initial;
if ($conditie) {
    $valoare = calcul;
}

return $valoare;

devine:

return ($conditie) ? calcul : initial;

Din nou: pare elegant. Pare „mai profesionist”. Pare mai scurt. Problema e că LLM-urile iubesc genul ăsta de artificii pentru că reduc numărul de tokeni și comprimă logica. Iar după câteva generații de cod ajungi cu expresii de 3 rânduri pe care trebuie să le citești de 4 ori ca să înțelegi ce fac.

Și aici nici măcar nu începe distrugerea adevărată. Partea periculoasă apare când LLM-ul începe să combine responsabilități. Îi ceri să adauge o funcționalitate. El se uită peste metodele existente și vede una care modifică ceva în baza de date. Și fiindcă „rezolvă task-ul mai repede”, decide:

• să facă update în DB
• să actualizeze și UI-ul
• poate să mai trimită și un event
• poate să mai recalculeze și niște date

toate din aceeași metodă.

Și uite așa o funcție care avea o singură responsabilitate începe să facă 4 lucruri. Iar problema reală e că următoarea generație de cod ia asta drept normalitate. LLM-ul nu are simț arhitectural. Nu are instinct de „asta miroase rău”. Nu are experiența aia în care știi că peste 6 luni o să înjuri codul respectiv. El doar observă tipare și le continuă.

„Ah, aici metodele fac multe lucruri.”
„Ah, aici se folosesc ternari peste tot.”
„Ah, aici logica e amestecată.”

Perfect. Continuăm. Și cu fiecare generație proiectul se afundă mai tare în noroi. Până într-un punct în care:

• codul devine inconsistent
• abstracțiile se rup
• debugging-ul devine un coșmar
• fiecare schimbare produce efecte secundare dubioase

Și inevitabil apare momentul în care cineva zice: „Cred că trebuie rescris.” Ironic, de multe ori tot cu AI.

Așa că, pentru hobby-iști: Învățați programare. Serios. Nu doar sintaxă. Nu doar IF-uri și framework-uri. Învățați:

• cum separi responsabilități
• de ce uneori codul mai lung e mai bun
• cum abstractizezi o problemă
• de ce lizibilitatea contează
• de ce există principii precum SOLID

Altfel, orice scuipă un LLM o să pară „smart”.

Pentru începători: Aveți grijă să nu confundați „merge” cu „e bine construit”. Sunt două lucruri complet diferite.

Pentru manageri: Dacă programatorul vă spune că ceva „nu e chiar atât de simplu”, există șanse mari să aibă dreptate. Programarea nu înseamnă doar să generezi linii de cod. Înseamnă:

• să înțelegi problema
• să definești limite
• să separi responsabilități
• să construiești ceva care încă funcționează după sute de modificări

Oricine poate genera rapid cod cu LLM-uri. Partea grea e să nu transformi proiectul într-un morman imposibil de întreținut după un an.