



Minunea s-a întâmplat!!!
Adio stânga spre str. Promoroacă, adio întoarcere spre Biharia.




Adio stânga spre str. Promoroacă, adio întoarcere spre Biharia.
Context: https://www.reddit.com/r/fuckcarsRomania/comments/1uwtqed/next_level/
Acum că multe dintre zonele circulate de pietoni au fost eliberate, trebuie să rămânem atenți la astfel de practici "creative”. Nu dăm înapoi niciun stâlpișor!
15 Minute Pe Jos
Acum că multe dintre scuzele șoferilor ce parchează ilegal au murit (RIP bunica), a mai rămas în viață această fentă ce ne este des aruncată. Adevărul este că unii șoferi doresc loc de parcare gratis, oriunde au ei nevoie și oricând. La birou, acasă, la cafeluță și la covrigi.
Piața Ion Rațiu s-a transformat dintr-o parcare într-un spațiu liniștit, mai prietenos cu pietonii. Este un exemplu reușit de urbanism tactic, care le oferă oamenilor un loc umbrit și plăcut în zilele caniculare.
Bucureștiul are nevoie de cât mai multe astfel de spații.
Eu-s mai inclusiv de fel asa ca i-am raportat la Politia Locala.
Hai cu sesizări pentru Calea Plevnei: https://civia.ro/sesizari/00157
Text realizat împreună cu Anca - 15minpejos
Într-o postare anterioară explicam de ce proiectul de supralărgire a intersecției Colentina - Fundeni - Andronache nu este o idee prea bună. Primăria Capitalei ne răspunde că infrastructura velo nu a fost inclusă deoarece obiectivul investiției vizează „exclusiv reconfigurarea intersecției în scopul creșterii capacității de circulație și al sporirii siguranței rutiere”.
Siguranța cui mai exact? A pietonilor, cu siguranță nu, din moment ce proiectul reduce trotuarele și urmărește creșterea vitezei de deplasare. A bicicliștilor, cu siguranță nu, din moment ce aceștia au fost excluși complet din proiect. În realitate, pare că vorbim în primul rând despre siguranța și confortul celor aflați în mașini, nu despre siguranța tuturor participanților la trafic. Siguranță care, de fapt, nu este sporită nici măcar pentru șoferi: vitezele mai mari de deplasare cresc gravitatea accidentelor și nu fac traficul mai sigur pentru nimeni.
Cu alte cuvinte, PMB recunoaște că proiectul a fost definit de la început aproape exclusiv prin nevoile traficului auto. Aceasta este exact problema: într-o intersecție urbană, capacitatea nu ar trebui măsurată doar în numărul de mașini care pot trece prin ea. Orașul ar trebui să fie al tuturor.
Primăria susține că o pistă realizată doar în interiorul intersecției, fără continuitate pe arterele adiacente, nu ar fi funcțională. Ca principiu, afirmația este corectă. Concluzia este însă greșită.
Nu am cerut o pistă care să înceapă și să se termine în mijlocul intersecției. Soluția firească era ca proiectul să asigure continuitatea traseului pe sectoarele adiacente sau, cel puțin, să rezerve spațiul și să proiecteze intersecția astfel încât viitoarea rețea velo să poată fi implementată fără o nouă reconfigurare.
O rețea nu apare peste noapte. Este construită segment cu segment, prin integrarea infrastructurii velo în fiecare proiect de modernizare. Dacă lipsa continuității este folosită de fiecare dată drept motiv pentru a nu realiza niciun segment, continuitatea nu va exista niciodată.
Mai mult, intersecțiile sunt tocmai zonele în care bicicliștii au cea mai mare nevoie de protecție. A exclude bicicleta din proiectarea intersecției înseamnă a lăsa nerezolvată cea mai dificilă și periculoasă parte a traseului.
PMB avertizează că bicicliștii ar fi obligați să intre și să iasă brusc din traficul general. Dar acest risc nu este un argument împotriva infrastructurii velo, ci un argument pentru proiectarea corectă a continuității: racorduri protejate, zone de tranziție, insule de protecție, semaforizări dedicate și geometrie care reduce viteza vehiculelor aflate în viraj și oferă maximum de vizibilitate de la volan.
Proiectul modifică benzile auto, trotuarele, stațiile, semafoarele și geometria tuturor brațelor intersecției. Prin urmare, nu există o imposibilitate tehnică de a integra și deplasarea cu bicicleta. Există doar o decizie administrativă de a nu o considera parte a obiectivului investiției.
Argumentul lipsei unei rețele este cu atât mai greu de acceptat cu cât Bucureștiul are deja un Masterplan Velo, definit chiar de PMB drept documentul strategic și operațional pentru planificarea unei rețele funcționale și sigure. În zona Colentina-Fundeni-Andronache sunt prevăzute trasee care ar trebui conectate. Analiza documentației și a traseelor relevante se regăsește și în materialul inițial.
Odată ce bordurile, gurile de canalizare, stâlpii, refugiile și instalațiile de semaforizare sunt amplasate pentru o intersecție supradimensionată auto, introducerea ulterioară a unei piste devine mai dificilă și mai costisitoare. Peste câțiva ani, aceeași administrație ne va spune probabil că „nu mai există fizic spațiu”.
Nici invocarea siguranței rutiere nu este suficientă. Mai multe benzi, distanțe mai lungi de traversare, raze mai mari ale virajelor și viteze crescute înrăutățesc siguranța pietonilor și a bicicliștilor.
Cerem revizuirea proiectului prin:
Nu acceptăm să trăim într-un oraș proiectat astfel. Bulevardele și intersecțiile unui oraș nu sunt circuite de curse, deci nu trebuie gândite exclusiv pentru viteza de deplasare a mașinilor.
Dar na, astia sunt fix genul de persoana care vor sa parcheze fix unde au treaba, nu vor sa mearga 5 minute pe jos.