u/External-Row-2950

Salutare,

De vreo 2 luni traversez o perioada foarte ciudata. Nici nu-mi dau seama daca e burnout sau daca am trecut de mult de el si functionez pe pilot automat.

Am avut un an 2025 foarte productiv, colaborari freelance atat in Europa, cat si in America. S-a simtit ca un mini apogeu (cred) al vointei mele, pentru ca literalmente am lucrat, gandit si documentat la foc automat. M-am disciplinat constant, pastrand in acelasi timp legaturile sociale, sala, alergarea etc. A fost un fel de experiment personal sa vad unde pot ajunge daca ma dedic complet.

Ei bine, un an mai tarziu am pus deoparte o suma realmente consistenta, dar sunt mai obosit ca niciodata. Prin martie am redus totul la un singur contract stabil si incerc sa-l pastrez si pe ala. Mi-am luat pauze, concedii, incerc sa-mi reincarc bateriile din mers, dar continui sa lucrez intr-un ritm normal.

De 2-3 luni traiesc intr-o stare constanta de angoasa. Ma trezesc, incerc din rasputeri sa-mi duc treaba la capat, dar concentrarea e la minim. Ma pierd foarte usor si ajung sa citesc toate mizeriile despre AI, razboaie si tot felul de neajunsuri. Motivatia a disparut aproape complet. Ma simt useless, probabil si pentru ca dupa ce am dat tot ce am avut mai bun din mine, nu simt ca am facut vreun salt urias, iar AI-ul bate la usa.

Nu mai gasesc bucurie in aproape nimic. Mi-e lene pana si sa-mi fac de mancare sau sa ies afara sa ma vad cu prietenii. Singurele momente in care ma mai simt viu sunt atunci cand calatoresc.

Mentionez ca tot ce am facut a fost cu toate masurile de siguranta si echilibru posibile. Terapie, introspectie, observat modul in care reactionez si gandesc. Nu a fost doar “dat cu capul in zid” inconstient.

Nu-mi dau seama daca e burnout sau pur si simplu lipsa motivatiei. Concluzia dupa experimentul asta a fost una destul de dura: probabil ai nevoie de 5-6 ani de efort sustinut exact in ritmul asta doar ca sa poti incepe sa speri ca iti depasesti considerabil conditia ta si a familiei tale. Iar asta mi se pare aproape imposibil de dus singur, mai ales daca adaugi si ideea de familie/copii.

Asa ca incep sa ma consolez cu gandul ca nu exista “cale de iesire”, doar echilibru si consistenta zi de zi, zeci de ani, sperand la o pensie lungita cu vreo 5-10 ani. Iar perspectiva asta m-a daramat complet.

Voi cum rezistati sentimentului asta?

Salutare,

Prezint si eu urmatoarea situatie: am un SRL deschis in 2024 pentru diverse contracte extra pe care le mai aveam pe langa job. L-am pastrat de cand l-am deschis cu impozit pe profit, pentru ca nu puteam si nici nu prea se merita sa ma trec angajat, mai ales ca am avut o perioada cu mai multe cheltuieli direct pe firma, iar profitul nu era ceva extraordinar.

Ei bine, in 2025 am ramas cu firma asa, cu impozit pe profit, fara sa anticipez ce urmeaza. Prin septembrie m-am asociat cu cineva, strict colaborativ, nu prin acte, si am reusit sa prindem vreo 4 contracte destul de consistente. Prins in frenezia contractelor si formalitatilor de procesare, munca si altele, nu m-am mai gandit si la firma si i-am dat bice. Abia la inceput de octombrie, dupa primele incasari, mi-a picat fisa ca eu am ramas cu impozit pe profit la sumele alea. Am vorbit la contabilitate, m-am trecut ca angajat in prima saptamana din octombrie, mi-a fost confirmat totul, eu cu gandul ca gata, am trecut la micro cu 1% pe venit, totul e ok. Acum cand sa depun bilantul, surpriza, firma a intrat pe micro abia la inceput de 2026, contabila spunandu-mi ca, desi m-am angajat la inceput de ultim trimestru, micro intra in valabilitate abia in trimestrul urmator, adica inceput de 2026. Ca atare, m-am trezit cu impozit de 16% pe tot profitul din trimestrul ala consistent, adica o pierdere de cateva mii de euro, comparativ cu 1% pe venit.

Se mai poate face ceva acum? Cine e de vina in situatia asta? N-ar fi trebuit sa ma atentioneze contabila cat mai clar? Recunosc ca in afara de lucrurile esentiale ce tin de srl, nu ma pricep si nu am in vedere toate detaliile, pentru ca nu am avut ocazia sa le aprofundez. Macar de stiam sa trec absolut toate cheltuielile justificabile pe firma, sa reduc profitul cat mai mult, desi nu salvam ceva exorbitant, dar o mie de euro tot recuperam.

Orice sfat ca sa mai reduc nota asta de plata e binevenit. Multumesc!

Salutare,

Am un buget aprox. 25k si doresc sa achizitionez o masina noua sau cel mult anul 2022-2023, pana in 80-100k la bord. Mereu mi-a placut Volvo XC40 in mod special ca design, siguranta la drum, confort. Inteleg ca pe partea de fiabilitate nu sta grozav, dar oricum mai bine decat altele. Evident, noua nu ma incadrez, dar am gasit cateva variante chiar interesante de prin 2022-2023.

Desi nu ma incanta sa iau SH, pentru xc 40 parca sunt dispus sa fac compromisul asta (stiu ca poate fi un moft). In acelasi timp, ma uit la ce as putea lua nou la acest buget si sunt efectiv stupefiat. Poate nu cunosc eu piata bine. Va rog, daca aveti idei de masini noi care sa arate decent in primul rand - sunt die hard for fashion (din pacate), ma intereseaza sa arate bine in primul rand, apoi motorizare ok si restul - as fi recunoscator.

Multumesc!

34M aici, locuit pana la 30 de ani in Bucuresti, plecat 4 ani pentru job in Londra, intors anul asta. Cumparat apartament in Titan, asezat la casa mea. Toata viata mea i-am judecat (cel putin) pe baietii aia, stiti voi, de se delecteaza seara cu o berica in fata blocului si baga muzica la boxele loganului, dar sunt respectuosi cu toti vecinii si ajuta femeile (alea de le plac lor doar) sa-si duca traistele acasa. Ei bine, dupa ani de plimbat prin afara, de raceala, figuri, fite si basini, in seara asta cand ma intorceam de la munca si am vazut acest cadru, 3-4 domni (deja parinti si ei acum, dar cu aceleasi obiceiuri) ascultand o lautareasca d-aia de te unge pe suflet, cu rasete si voie buna, fara sa vreau, cu toata incrancenarea dupa o zi de munca, am zambit. M-am simtit...acasa.

Am luat-o razna?