Salutare! Am un buget de 23000 euro și mă bate gândul să îmi achiziționez o mașină, prima din viața mea. Dintre toate variantele gândite de mine, m-am gândit să îmi iau un C class, cu km la bord până în 100000, sau un Toyota Corolla Sedan nou.
Ce ați alege și de ce? Cât de greu e să întreții un C class (revizii, reparații, consum) raportat la Toyota Corolla Sedan?
Bună! Dat fiind faptul că am timp îndelungat fără o relație, întrucât am pus accentul pe carieră, doresc să mă realizez și pe plan personal. Cât despre mine, am 33 de ani, 1,87 înălțime, sunt brunet și îmi place să citesc, să merg la sală, să joc tenis de câmp și fotbal. Am un job bun, stabil, respectiv sunt jurist la o instituție publică importantă pentru societate. Consider că sunt o persoană plăcută, care dorește să cunoască o femeie interesantă.
Pentru doritoare, vă aștept în privat.
Salutare! Îmi doresc să vă spun faptul că toată povestea din ultimele zile a fost una fictivă, comică, scrisă pentru a vă detensiona de la stresul acumulat în perioada asta cu examenele de bacalaureat. Apreciez oamenii care au depus un minim efort și au scris comentarii sau au dat like la postări, dar povestea nu a fost scrisă pentru like-uri, după cum am zis adineaori.
Am observat că sunt foarte multe persoane care nu și-au dat seama că toate cele 11 părți ale poveștii au fost scrise în spirit de glumă și au apelat la jigniri, scriindu-mi în comentarii diverse aluzii, legat de faptul că aș avea probleme psihice. Nu, nu am dat bacalaureatul și tind să cred că încă sunt sănătos dpdv fizic și psihic. Jignirile au mers prea departe și resimt asta pe pielea mea. Adevărul e că, preponderent, suntem o nație de needucați și negativiști.
Cert e că au fost și persoane care și-au dat seama că totul e o glumă și au apreciat postările mele.
Astăzi postările mele pe acest sub iau sfârșit. Vă mulțumesc pentru tot!🙏🫶🏽
După semnul divin primit ieri de la patriarh, încep să cred că la anul nu mă vor mai prinde supraveghetorii dacă vin din nou cu copiuțe la mine. Mai mare mirarea lor va fi când vor vedea că am protecție divină.
La română aveam copiuțe, recunosc, am încercat să fentez sistemul și m-a dărâmat, dar la matematică eram as pe integrame și pogroame, nimic mai simplu pentru vasta mea cultură generală.
Rușine supraveghetorilor care nu au avut un dram de empatie când s-au uitat în ochii mei și m-au alungat din sală ca pe un câine puricos! Rușine, Andreea din anul 2!
Fraților, un semn divin îmi dă puterea să nu mă dau bătut. Voi înfrânge, fraților!
Prima seară cu bacul picat, primele semințe sparte la colț de bloc, prima doză de bere băută stând cu fundul pe boldură, primele idei de a pleca la cules capșuni în Spania.
Viața merge mai departe, fraților!
Am eșuat, fraților! Nu m-au lăsat să intru. Oficial am picat bacul. Ce oameni răi supraveghetorii ăștia!😢
M-am mai deplasat și pe căldura asta. Fraților, ce pierdeau dacă mă lăsau în voia mea? În țara asta chiar nici bacul nu-l mai poți da din cauza grijii altora?
O să fac petiție, fraților! Merg cu ei de gât până la Curtea Constituțională și CEDO. Mi-au încălcat dreptul la dat și luat bacalaureatul, fraților! O să fac dreptate, că doar nu am trăit în sat fără câini!
S-au pus în fața ușii, fraților! M-au percheziționat, mi-au aruncat doza de bere. Așa ceva rar s-a mai văzut! Le-am zis că vreau doar să iau un 5 la biologie, că doar nu am făcut 12 ani de școală degeaba. M-au alungat, fraților! Au chemat gardianul, m-am simțit neajutorat în fața sistemului.
Nu rămân lucrurile așa, frățiorii mei de suferință! O să anulez bacul!
Fraților, azi e ziua cea mare! Merg peste ei! Mă simt pregătit de orice. Primul pas e ca și făcut, am cumpărat o doză de bere și un pachet de țigări ca să trec de gardianul școlii. Mai greu e cu vrăjmașii supraveghetori, dar o scot eu la cap cumva. Nimic nu mă mai oprește!
Țineți-mi pumnii, frățiorilor! Îmi amintesc o vorbă înțeleaptă de la bunicu’, ,,După secetă vine și furtuna”.
Mai mare mirarea vrăjmașilor va fi când voi intra pe geam în sală.
Pe mine nu mă doboară sistemul! De unde atâta răutate, șailalailala, câtă dragoste am pus în toate, dar tot nu m-au lăsat la mate..
Fraților, pe mine nimic nu mă doboară, cu atât mai puțin niște supraveghetori, un leșin mimat sau două probe eșuate. Sunt un luptător, frățiorilor! Nu-mi stă în caracter să cedez. Mâine sunt pe baricade, în prima linie a ultimei probe! Trebuie să îmi iau revanșa. Nu concep un eșec. Orice șut în față e un pas în spate, așa am învățat de la viață. Sunt ca un leu în cușcă, într-o vară fierbinte.
Mâine e ziua cea mare! Mâine voi izbăvi!!
Fraților, nu m-au lăsat supraveghetorii să intru în sală. Mi-au cerut buletinul și nu m-au identificat pe listă. Le-am zis să mă lase doar să văd subiectele, ca să le știu, poate le dau ăștia din nou la anul. Au vrut să mă scoată cu forța, m-am prefăcut că leșin. Au dat cu apă pe mine. Când au zis că o să cheme garda, mi-am revenit și am fugit ca un birjar.
E bătaie de joc ce se întâmplă. Cu ce am greșit?
Fraților, cum trec de gardieni ca să văd subiectele la
istorie? Sunt șanse să îi păcălesc cumva?
După ce am fost prins cu copiuțe la mine, parcă în interiorul meu tresare o dorință de a-mi lua revanșa. Mă pot furișa mâine să dau proba la istorie? De data asta nu mai vin cu copiuțe, vreau doar să văd subiectele și să ies neînvins.
Cum aflu numele supraveghetorilor care vor fi mâine în sala mea? Unde parchează ăștia?
Fraților, cum fac rost de copiuțele confiscate de supraveghetori? Am nevoie de ele la anul. Am stat mult să le scriu și sunt tensionat din cauza asta.
M-au prins cu copiuțe, fraților.. Ce mă fac, fraților?
Hello! Dat fiind faptul că în ultimii 4/5 ani m-am axat strict pe carieră, a venit momentul să mă axez și pe partea personală. Cât despre mine, sunt un bărbat înalt, brunet, educat, cu un job stabil. Caut o femeie plină de viață, pozitivă și open mind.
Pentru mai multe detalii, vorbim în privat.
Încep prin a vă spune că lucrez într-o instituție publică importantă și nu pot decât să nu dau detalii despre ce instituție e vorba, întrucât prefer să nu mă expun unor riscuri inutile.
În continuare, vreau să îmi exprim profunda dezamăgire pe care o trăiesc. Când ani de facultate, ani de studiu asiduu, perseverență și muncă sunt practic echivalente cu nimic în relația cu anumite persoane sau în anumite raporturi de serviciu, te descurajează enorm. Îmi place profesia pe care o exercit, nu am venit niciodată cu silă la muncă în cei 8 ani de când profesez, am avansat în carieră și am încercat mereu să dau tot ce e mai bun și să îmi văd de treabă, fără a deranja și fără a ieși în evidență. Cu toate acestea, unele momente m-au lăsat cu un gust amar. Totul se bagă sub preș, regulile sunt făcute doar pentru cei ce muncesc și își văd de treabă, iar cei care simt slăbiciunea șefilor, care efectiv nu sunt în stare să adopte o soluție eficientă la anumite situații ce nu trebuie să se întâmple, profită din plin de acest lucru și repetă la nesfârșit același tipar imoral, lipsit de bun-simț, profesionalism și respect atât față de colegi, șefi, loc de muncă, cât și de instituție per ansmblu. Și ce pățește acest coleg după toate lucrurile care se întâmplă? Vă spun sincer, nimic. I se atrage atenția într-o zi, i se ține morală, dar după încă o zi sau cel mult două situația se detensionează și totul revine la obiceiurile nocive după ce timpul își continuă trecerea.
Am ajuns la concluzia că în țara asta nu pățești nimic dacă nu omori pe nimeni. Atât de grav văd situația. România e o țară a miserupismului, a ascunsului gunoiului sub preș, a șefilor care nu vor decât ca situațiile tensionate să nu se audă în afara biroului lucrătorilui, incapabili și fricoși în a dispune măsuri concrete, eficiente, care să elimine buruienile din grâul semănat. Toate acestea duc la frustrări, nemulțumiri, la efectele pe care din păcate le suportă cei ce au un oarecare nivel de etică, moralitate, integritate, nu lucrătorul X care nu respectă regulile și calcă pe cadavre doar ca să își vădă realizat propriul interes.
Mă simt dezamăgit. Îmi pare rău că nu am o profesie care să-mi permită să emigrez și să duc o viață decentă într-o țară străină, dar normală. Da, știu, am spus normală. Îmi doresc normalitatea, la noi totul parcă e pe dos, de-a dreptul anormal.
În pofida faptului că nu există un stat perfect, probabil unele lucruri erau mult mai greu să se întâmple în state precum Franța, Germania, Austria etc.
În România există legi, reguli, dar degeaba există dacă nu sunt aplicate. La ce folos?
Asta-i România. Din păcate!
Caut țări cu ajutor social mare! Vreau să vină banu’ și să nu fac nimic cu anu’. Sunt un om valoros. De ce? Pentru că vreau să testez vulnerabilitățile economice ale țărilor. Iar la oamenii valoroși banul vine din inerție.
Nu mă interesează unde se află țara, nu mă interesează limba. Nu vreau să mă adaptez. Vreau să se adapteze ei la mine. Vreau să îmi dea apartament, casă sau chirie, să stau fără griji când sparg semințe la marginea drumului și beau bere la pet. Pentru că sunt om valoros și merit la dolce vita și vaffanculo, ce pula mea. Vița e frumoasă și nu merită stres. De ce dracu trăiești dacă muncești ca un sclav în loc să nu faci nimic și să vină banu’, banu’ (euro, dolar, liră sterlină sau pula, dinari, lei ori alți bani). E bine, merită, recomand!