u/dedreanu

Cum se învață la noi despre probability, likelihood, (log-)odds?

Am auzit de cote, care sunt (odds + 1) / odds (asta complică și mai tare lucrurile!).

Am auzit și de probabilități, dar nu știu dacă se vorbește de likelihood. Cineva mi-a zis de verosimilitate, dar îmi sună destul de străin.

Mă gândesc și la posibilitatea să nu punem accent pe diferența dintre P(date|θ) și P(θ|date). Am citit discuții că nici n-am avea nevoie de likelihood, că e doar o lentilă diferită de a privi același lucru, dar tind să nu fiu de acord.

Cum a fost experiența de a învăța statistică și probabilități în română pentru voi? Aveți conceptele clare în minte?

https://preview.redd.it/jrqgpp844q1h1.png?width=990&format=png&auto=webp&s=aae4f221b8a37b530ed713b5cae69c3f05fa4023

Fratele nostru, u/Cuibowski, a ieșit Duminică la vânătoare de DOOMări.

O să vedeți pe aici etichete de Tălmaci, Xenologoplast, Misionar, Porcușorul isteric. Rareori, o să vedeți și DOOMăr. De obicei e mai catolic decât Papa. O altă trăsătură e interpretarea în litera DOOM/DEX etc., dar nu în spiritul lor. Ar putea sa te sancționeze să îți spună că e corect compas politic, sau să îți fi cerut în 2020 să nu mai empatizezi, că empatiza nu e în DEX sau DOOM, să te atace pentru a-ți spune că versus înseamnă spre șamd.

Ce cazuri mai cunoașteți? Pe ce subiecte vi se pare că DOOM/DEX e departe de ce ar trebui să conțină?

Mai jos e o listă unde surorile + engleza au păstrat latinisme și noi nu:

English	Latină	IT	SP	FR	Română
cherish	cārus	caro	caro	cher	drag (sl.)
pity	pietās	pietà	piedad	pitié	milă (sl.), pietate (rar, Th. Paleologu)
pay	pācāre	pagare	pagar	payer	a plăti (sl.)
receive	recipere	ricevere	recibir	recevoir	a primi (sl.), a recepționa (rar, recepționeri)
finish	fīnīre	finire	finalizar	finir	a sfârși (sl.), a finisa (rar, tâmplari)
poor	pauper	povero	pobre	pauvre	sărac (sl.) / sărak (Reddit) / pauper (rar, Liiceanu)
city	cīvitās	città	ciudad	cité	oraș (magh.), cetate (Mihail Neamțu „ce anume deosebeşte un analist politic, branşat la bîrfa electorală, de intelectualul public angajat în cetate”)
market	mercātus	mercato	mercado	marché	târg (sl.), mercato (DigiSport)
damn	damnāre	dannare	condenar	damner	a blestema (sl.) / condamna, damna (rar, Dumitru Suciu)
spend	expendere	spendere	gastar	dépenser	a cheltui (tc.)
pardon	perdōnāre	perdonare	perdonar	pardonner	a ierta (sl.), a pardona (rar, Oana Pughineanu)
joy	gaudium	gioia	gozo	joie	bucurie (substrat / alb. bukur / lat. vulgară?)
torment	tormentum	tormento	tormento	tourment	chin (sl.), turmenta (rar, Caragiale)
fortune	fortūna	fortuna	fortuna	fortune	noroc (sl.), bulan (rrom.), baftă (tc.)
punish	pūnīre	punire	punir	punir	a pedepsi (gr. παίδευσις, prin sl.)
bottle	butticula	bottiglia	botella	bouteille	sticlă (sl.), butelie (la țară, dar e altceva)
arrive	arrīpāre	arrivare	arribar	arriver	a sosi (gr. σώσω, sóso), a veni, a ajunge etc.
fault	fallita	fallo	falta	faute	greșeală (sl.)
present	praesentāre	presente	presente	présent	dar (sl.) / cadou (fr. cadeau)
chain	catēna	catena	cadena	chaîne	lanț (magh.)
custom	cōnsuētūdo	costume	costumbre	coutume	obicei (sl.)
damage	damnum	danno	daño	dommage	pagubă (sl.)

Observăm că avem multe latinisme noi (inamic, frontieră, onest, probă, necesitate, straniu, nutritiv, a marșa) în limbă, ar fi putut constitui și ele exemple, dar le-am exclus. Până la urmă româna le are, chiar dacă le-a luat recent. Voi ce credeți, aduce Kier Starmer a împărat roman?

Uneori mai citesc Dilema (fostă Dilema Veche) și mă frapează combinația de orientare mai degrabă conservatoare (până la urmă, vorbim de cercul Pleșu-Liiceanu-Patapievici, au scris pe acolo Neamțu și Paleologu, țin la grafia cu î, pledează pentru conservarea culturii noastre) și limbajul pompos, pe alocuri sufocant: oamenii nu sunt aruncați de la fereastră, ci defenestrați la Liiceanu. Paleologu nu vorbește de obrăznicii sau lipsă de respect, ci de impietăți, el nu merge la plimbare, ci într-un periplu.

Tiparul e vizibil și prin alte părți: acad. Gh. Chivu vorbea despre pericolele romglezei (de acord în totalitate), dar spunea că slăbirea limbii literare se face din frondă. Mergi la prozatori, chiar poeți și vezi că spun că unele lucruri sunt exacerbate, că fac anumite lucruri sporadic, nu rar șamd. CTP atacă grecii antici cu veninul lui caracteristic, vorbind de apoftegme, nu de sentințe.

Treaba pentru mine stă așa: dacă nu scrii Exuvii, n-ai de ce să trântești în discurs o droaie de neologisme, mai ales când ele nu aduc substanță, nu construiesc un spațiu semantic clar, greu de obținut altfel. Software e special. La fel și gaslight, weekend, oarecum și termenii agency, apofenie, curluntrism sau dadarism. Periplul nu prea. Cine pleacă în periplu? Defenestrarea e aproape inutilă șamd.

Vorbitul în clișee și ascunsul substanței între mărgele și zdrăngănele e de evitat, fie că te duci să mănânci un steak sau că vorbești despre un defenestrat. În ambele cazuri, e aceeași semantică, dar modulată stupid cu altă limbă, să sune mai special. O diferență, totuși, între limbajul intelectualilor și cel al romglezilor tipici e că romglezii nu își ridică artificial discursul prin engleză, ci și-l și mediocrizează, și-l netezesc, ascund. Nu ești concediat, ci laid off, nu dai anunț, ci kind reminder, soția face blowjob, nu muie, Dincă e în pușcărie pentru rape că violul ne fierbe deja sângele cu revoltă

Presscripțiile stârnesc revolte cu spume, dar nu mă pot abține să spun că trebuie să ne gândim atent cum ne alegem cuvintele, să oferim interlocutorilor reprezentări adecvate, nu doar entropie lexicală. Altfel, riscăm să ajungem ca un politician cu limbă de lemn, GPT-3.5 sau alt tonomat de secvențe cât de cât coerente de „cuvinte goale Ce din coadă au să sune”