colecție
îți bătea soarele pe obraz când
i-am admirat rozul pentru prima dată
te găsisem după mirosul numelui și
am ținut strâns de gulerul tău
până m-ai purtat acasă
pe vremea aia nu aveai dubluri în insectar
niciun exemplar nu semăna cu mine
prindeam un alt contur în sticlirea ta albastră
credeam că îl vezi și tu însă
nu îmi trecusei de torace
acolo ți-ai tot exersat precizia până
ai fixat metodic un punct
am trăit împreună emoția străpungerilor
eu în palma ta ei în fundal
tocmai de aceea
gândacii din apartamentul tău
prinseseră drag de mine
în momentele de răgaz mă puneai
să-ți țin lumina cât timp
făceai ordine prin vietățile casei
nici atunci nu m-am întrebat de ce
totul trebuia să rămână nemișcat
eu te iubeam dincolo de regn
impropriu convingerilor mele
te ajutam să întinzi otrăvuri dulci pe la colțuri
evadasem până să nu-mi mai găsești folos
nu a băgat nimeni de seamă
în urma aripilor mele
doar aerul s-a îndoit o clipă
acum duce mai departe o tulburare
pe care o vei resimți cândva
dar momentan
gândacii se retrag în culcușurile din praf
iar pe burțile celor naivi
se așterne liniștea