u/purpose_seeker1

Hey! Voi fi pentru două zile în București, duminică și luni, și mi-aș dori să merg la un târg de vechituri. Asta dacă e posibil. Am cazarea chiar lângă aeroportul Aurel Vlaicu. Aveți vreo recomandare? Aș vrea să fie cat mai aproape

Bună! Nu știu dacă procedez bine făcând această postare, dar am nevoie de ajutor. Am 19 ani și în ultimul timp am de a face cu scandaluri în familie. Ultimul a fost chiar în această seară.

Sunt multe de explicat și nu simt ca am prea multă putere să spun tot, cel puțin nu azi și nu aici, ci în privat.

Tatăl meu a fost mereu plecat în străinătate, am crescut fără el, văzându-l doar de două ori pe an. Lucrul ăsta ne-a afectat pe toți, pe mine, pe sora mea, pe mama și pe el. Nu avem cea mai bună relație cu tata, cred ca niciodată nu am avut-o. De fiecare dată când venea acasă, aveam scandaluri. Ba ca nu e curățenie ca lumea, ba ca avem prea mulți câini și pisici, ba ca eu sunt slab și că nu mănânc, ba ca am cheltui noi prea mulți bani( lucruri clar exagerate). Cele mai multe erau legate de bani. Cred ca nici până în prezent el nu poate înțelege ca e imposibil ca trei persoane plus mama lui (care trăiește în aceeași curte și nu contribuie cu aproape nimic din pensie) să se întrețină doar din salariul mamei, ce e minimul pe economie.

Nu o mai lungesc prea mult, o să încerc să mă apropii de prezent. Cred ca în multe dintre situații eu sunt văzut ca fiind problema, asta pentru ca nu fac exact ce vrea el. Știu ca sunt genul care comentează, dar așa sunt cu toți din familie, vorbesc când ceva mi se pare nedrept. Am impresia ca el totuși își dorește să ne controleze pe toți în totalitate, orice mișcare. Are o mentalitate foarte învechită si greșită conform căreia toate lumea trebuie să își asculte tatăl și să înghită orice lucru, fie el greșit, asta doar pt ca el e capul familiei. Vrea respect, dar el nu o respectă pe mama, nici pe noi. Vrea atenție când vine acasă, să fie giugiulit precum un copil mic. Îmi pare rău, dar nu pot face asta, cred ca tu ca și părinte trebuie să oferi în primul rând atenție, iubire copilului tău, după automat și copilul va face la fel. Adică lucrurile să fie naturale, nimic forțat. Poate ca pot depune și eu mai mult efort, dar nu simt nevoia ca să fiu sincer. Îmi petrec majoritatea timpului singur, așa m-am obișnuit de la începutul adolescenței. Nu am simțit aproape nimic venind din partea lui copil fiind, așa ca acum dacă caut atenție mai degrabă mi-o doresc de la cineva din afara familiei.

Sunt recunoscător pt sacrificiul făcut de a pleca departe ca să ne ofere condiții. El nu a avut aproape nimic bun lăsat de părinți, așa ca a făcut totul de la zero: casa, anexe, cotete din beton, cumpărat 2 mașini. Dar asta nu înseamnă ca am avut un stil de viață prea diferit față de orice familie obișnuită. Și toate astea au putut fi făcute prin dublu efort, al lui și al mamei. Ea a rămas acasă să aibă grijă de noi, de ograda, să muncească toate terenurile, să aibă grijă de bunica( care are handicap și epilepsie, mama e asistent personal pt ea). Nu a fost ușor. Un job full day, în fiecare zi a anului.

Ca și copii, cred ca am făcut tot ce ne-a stat în putință. Amândoi am fost silitori la școală, mereu printre primii, am fost cuminți și am ajutat cat am putut la treburi, asta atâta timp cat nu interferau cu învățatul. Toate astea ca să ne spună azi ca suntem leneși, toți trei.De ce? Pt ca nu vreau sa mai merg sa culeg niște amărâte de prune ca sa își facă țuică sau sa merg prin pădure după cioturi. Face el treaba când vine acasă, dar în restul timpului cine ține rânduiala casei? Ca facem toate treburile așa cum putem.

Sâmbătă am făcut parastas pt bunicul, așa ca de vineri au venit mai multe rude la noi sa ajute cu pregătirea mâncării. El are prostul obicei de a trăncăni. Și o face în așa fel încât te simți prost. Fix asta i-a făcut bunicii din partea mamei. Ca de ce nu au grijă fii ei de ea, ca o lasă singură și nu știu ce. I-am zis să tacă și să o lase în pace, dacă chiar voia să spună lucrurile astea, să le fi spus fiilor, nu ei. Ce poate face o femeie bătrână în situația asta? Cel mai mult o ajută mama și sora ei, dar așa cum pot și ele. În fine, nu m-a ascultat și a făcut-o să plângă. Toată lumea încerca să calmeze biata femeie, săraca e și bolnavă, iar eu m-am dus și m-am luat de el. I-am spus ca trebuia să mă asculte, să tacă din gură. El s-a schimbat. Când e bine dispus e mistocar, când e serios turbează. Asta a făcut. A turbat. A zis să tac, greșeala mea a fost ca nu am făcut-o și totul a escaladat. S-a aprins și mai tare și a vrut să mă bată( asta în condițiile în care nu am fost bătut copil fiind, chiar dacă a mai avut intenții de genul). Au sărit mama și o mătușă sa îl calmeze, ne-a dracuit pe toți trei și a zis ca se caca pe noi( scuzati limbajul). A plecat in grădină sa își revină. In tot acest timp am început să plâng, îmi era frică. Nu sunt genul care plânge ușor, dar și când mă apuc îmi e greu sa mă opresc. Chiar îmi era frică să nu mă bată. Ziua următoare am lăsat totul așa pt ca aveam parastasul de făcut și rudele încă erau la noi. El însă m-a ignorat complet.

Azi, când toată lumea a plecat, a vrut să discute cu toți trei în cameră. Cerința? Să inchidem ușa, să nu cumva să audă lumea de afară. A început sa zică ca eu trebuie sa imi cer scuze, nu el, căci el e tatăl. I-a strigat mamei nu știu câte, a început iar să se crizeze ca nu îi dăm atenție, ca mamă vorbește peste el și ca femeia nu are voie să facă asta, ca noi, copiii, nu ar trebui să ne băgăm în certurile lor. A ridicat mâna la mama. Sora a început să plângă, mama la fel, m-a cuprins frica, am tras-o împreună de o parte ca să o protejăm. El s-a așezat din nou în pat. Tremuram rău și stăteam lipit de ușă, nu știu dacă ăla a fost atac de panică sau nu. Situația s-a detensionat în privința asta, dar am continuat să ne certăm tare și nu am ajuns la niciun consens. O ține pe a lui. Ca se retrage în țară și ca nu ne gonește din casă, dar ca se mută în casa bunicii ca să nu avem treabă cu el. De parcă totul ar deveni roz așa. Încep să conștientizez ca am fost privilegiați într-un fel în a îl avea departe în tot acest timp, altfel astfel d e incidente începeau de mult și probabil se ajungea și la bătăi.

Aș vrea să plec, dar ce pot face? Voi pleca la București în octombrie, dar nu am cum să mă întrețin singur astfel încât să nu mai mă întorc acasă. Sora pleacă și ea la facultate, dar mama? În situația actuală mă simt în stare să închei orice contact cu el, emoțional vorbind. Însă realitatea e complicată. Nu o pot lăsa pe mama în urmă. Mă gândeam și la divorț, dar din păcate iar intervine ideea asta ca ce zice lumea. Ca nu știu ce. Dar dacă de acum lucrurile stau așa, mă îndoiesc ca va avea loc o schimbare în bine.

Ce să fac?

Va rog să îmi iertați potențialele greșeli sau felul in care m-am exprimat, e târziu și încă sunt puțin tensionat, dar cu toate acestea am considerat ca e bine să scriu acum, când am memoria proaspătă.

Hey! Vreau să mă înscriu la unibuc la geografie și mă gândeam să pun mai multe opțiuni. Am văzut ca trebuie să fac și scrisoare de motivație. În mod normal trebuie să fac câte una pt fiecare specializare de acolo (la care sa modific puțin formularea)?

Încă ceva, eu nu am participat aproape la nicio activitate extracuriculară, ce să scriu și eu să sune bine? Am maxim niște diplome de la cateva concursuri locale care nu știu dacă au vreo relevanță.

Salut! Mai avem gratuitate la tren pe baza carnetului de elev până în toamnă sau nu? Nu am apucat să profit deloc de gratuitate și aveam în plan să mă plimb cu trenul vara asta :))

Salutare! Am terminat cu bacul cu o medie foarte mare, însă inca sunt nehotărât în privința alegerii unei facultăți.

Aproape toată lumea ma întreabă unde vreau și îmi oferă recomandări, însă complet opuse pasiunilor și intereselor mele. Când spun ca aș merge pe geografie observ ca inclusiv părinții nu sunt așa mulțumiți. Îl auzisem pe tata spunând mamei ca de ce nu vreau eu să dau la poliție, ca intru ușor acolo și ca sunt salarii bune, dar problema e ca sunt încăpățânat.

Eu aș vrea totuși sa merg la o facultate unde sa îmi și placă. Ca sa spun câteva lucruri despre mine, am fost la filologie, am ales la acea vreme profilul acesta pentru ca era cel mai bun de la liceul din apropiere, unde chiar se învăța și totodată pentru ca sunt pasionat de geografie și istorie. Pentru aceste două materii am învățat cu drag mereu și m-am implicat la ore. La bac am obținut 10 la ambele.

Dacă ar fi totuși să le compar, cred ca aș alege geografia. Mă încântă ideea de a aduce un aport pozitiv în societate, iar în contextul actual al schimbărilor climatice, pierderii biodiversității și poluării excesive, vreau să fac o schimbare. De când sunt mic am fost pasionat de natură, ecologie, îmi place să reciclez, sa adun deșeuri, să fotografiez și să studiez tot felul de plante și animale. Îmi place să petrec mult timp și studiind hărți online de toate felurile.

Am auzit multe persoane zicând ca nu faci nimic cu geografia, dar unde altundeva să merg? Ce-i drept, eu sunt interesat de multe lucruri în diferite proporții, dar geografia cred ca e cea mai mare, cel puțin pe partea asta mai logică ( ca să spun așa). Apoi este istoria. In rest iubesc latura creativă , muzica, desenul, cultura în general.

Merita sa aleg geografia mediului? Recomandați și alte specializări in cadrul facultății de geografie?

E cineva de aici care a fost sau dorește să meargă la geografia mediului? Mi-ar plăcea să găsesc pe cineva până când trebuie să merg la universitate să confirm locul, sunt cam anxios gândindu-mă ca aș fi singur pe acolo, mă pierd în spațiu :))

Dacă da, ce specializare?

Bună! Sunt curios care e situația căminelor din capitală. Am tot auzit multe lucruri, dar nu știu ce e adevărat și ce nu. Ca idee, eu sunt dintr-un sat din Vâlcea și mă bate gândul să merg la facultate tocmai în București. E un pas mare pentru mine, mai ales ca nu sunt obișnuit să trăiesc la oraș, mă simt paralel cu tot ce se întâmplă pe acolo.

Am auzit ca multe cămine de stat au baie la comun. Exista și cu baie în fiecare cameră? Cat de greu se intră în căminele astea?

Totodată am înțeles ca ar fi și niște cămine private. E cineva de aici care a fost cazat acolo și poate să spună câteva cuvinte despre experiență?

Încă ceva, în cazul în care singura opțiune ar fi chiria, aveți zone pe care le recomandați per total?

Hei! În cadrul eseului pot folosi paranteze fără probleme, nu? Mă refer în sensul de a a menționa anii de domnie în cazul unui domnitor de ex sau menționarea unui eveniment drept exemplu

Bună! Am 19 ani și de câțiva ani anxietatea față de modul în care arăt s-a agravat. Ce-i drept am avut și continui să am momente când mă simt frumos, dar după mă judec atât de mult, încep să îmi caut toate imperfecțiunile și sa mă gândesc ce pot schimba.

Două insecurități sunt foarte mari: corpul meu( sunt slab și nu am motivație să încerc să pun niște masa musculară) și zâmbetul ( am probleme dentare, cea mai gravă fiind dinții strâmbi și din păcate nu voi putea să îmi pun aparat dentar prea curând).

Însă mai sunt și altele, nu prea îmi plac ochii mei căprui, părul brunet și creț, fața care mi se pare prea suptă, nasul cam strâmb ( e posibil să am o ușoară deviație de sept, de asta mă refer ca e cam într-o parte nasul, căci ca și formă e drept).

În general sunt o persoană care se autocritică foarte dur în privința multor aspecte, am anxietate socială și am ușoare temeri cum ca mulți m-ar judeca pe baza aspectului meu ( în trecut am mai avut parte de astfel de situații).

Oare toată treaba asta se leagă și de faptul ca in general sunt atras de persoane cu trăsăturile pe care mi le doresc(in sensul ca le apreciez frumusețea și în general asociez trăsăturile mai delicate cu inocența, bunătatea etc) ?

Bună! Voi ce trăsătură definitorie ați luat pt Ilie Moromete în caracterizare? Nu știu ce să aleg dintre ironie și autoritate. Ca și secvențe am scena cinei și cea a tăierii salcamului( doar ca aici nu știu cat de mult reiese autoritatea de ex).

Încă ceva, cum vi se pare cartea celor de la Nopanic?

Bunaa! E OK daca la caracterizarea lui Iona iau ca elemente monologul si titlul? Așa le am în cartea de la nopanic. Mi se par mai ușoare astea

Hey all! I won a pass last year and I want it to use it this summer, otherwise it will expire. The problem is that I still cannot convince my parents, so I thought that by showing them a budget friendly itinerary I might convince them. I think that’s the only option. I heard that is more convenient to visit places like the Balkans, central-eastern Europe, but not sure which of the countries are the best. I have a lot of places saved on maps lol and it seems like a hard decision to make ( maybe that’s also due to the fact I never been abroad so I am enthusiastic about it).

I am from Romania, to be honest its not that cheap to travel here either, that’s taking into account my family’s income and stuff. So maybe its better to don’t go for places more expensive than the ones in my country as for now.Hope you understand.

Honestly, even if it would only one country where I can spend a weekend or smth I’ll be grateful.

A few things about what I’m looking for in a place to visit: culture, architecture, history, nature, chill vibes. Not a fan of night life, fancy restaurants or stuff like that.

Bună! Am niște probleme destul de grave la dantura mea. În mod normal îmi trebuie și aparat dentar, dar mai întâi trebuie să rezolv alte probleme. Sunt adolescent și imi e o rușine așa mare să merg, am un cap ideea ca mă judecă stomatologul, ca mai mare rușinea sa am dantura așa la vârsta asta, chiar dacă o mare parte din probleme nu au ținut de mine( nici nu am avut posibilitatea sa merg o buna perioadă de timp în care problemele s-au agravat).Și mai îmi e și frică de dureri și injecții.

Cred ca această teamă și rușine sunt înrădăcinate în experiențele din trecut. Nu am fos mereu la stomatologi așa buni, astfel încât de multe ori am avut dureri acolo( ce putea fi evitate), iar eu fiindcă eram rușinos preferam să tac din gură și să sufăr acolo. Unul dintre stomatologi avea și un comportament mistocar cu privire la situația mea și ma deruta mea, ba ca gata, punem aparatul dentar și o să fie bine, iar la următoare vizită ca nu chiar, ca mai trebuie nu știu ce, tu nu ai dinții rezistenți și o să îți pice de la aparat, chestii de genul( redau din memorie, întrucât asta s-a întâmplat acum câțiva ani).

Aveți niste sfaturi, va rog? Am nevoie de puțin curaj și o mică schimbare în mentalitate. De obicei mă critic foarte mult și în tot fac scenarii în cap cum ca ceilalți mă judecă.

P.S: sper ca am pus bine flair-ul

Hei! Îmi doresc să revăd câteva desene din copilărie pentru nostalgie. În prezent cel mai mult îmi doresc să văd Eu si Mia. Problema e ca pe YouTube găsesc doar câteva episoade, iar pe net la fel. Multe dintre episoade au fost date jos. Să încerc cu varianta în engleză? Mi-ar fi plăcut cea dublată în română pur și simplu pentru ca pe aceasta am văzut-o copil fiind, astfel încât e mai familiară.

Încă un alt desen pe care nu îl găsesc, asta e mai vechi și probabil nu prea cunoscut, Minunată călătorie a lui Nils Holgersson. Și în cazul acestuia găsesc doar câteva episoade pe YouTube, în rest nimic. Voiam să îl văd cu mama, ca îl știe și ea.

Știți de vreun site în afară de doza animată sau desene dublate? Ceva relativ sigur. Am înțeles chiar ca ar fi și niște DVD uri cu aceste desene, dar nu sunt în stoc.

Hei! Aș vrea să aflu mai multe informații despre locurile unde au fost raportate bombardamente pe teritoriul țării noastre, în mod special județul Vâlcea.

Oare există date undeva prin arhive? Nu știu pe cine să întreb sincer să fiu.