u/Ok-Fruit-8899

Ce fain mă iubește 🥰

În timp ce documentam viața în zona Pădurenilor, l-am întâlnit pe Nea Ghiță. Este un om care a trecut prin multe: a crescut patru copii din munca la oi, a fost trădat de oameni în care credea și a învățat că muntele, la fel ca apa și curentul, nu iartă nicio greșeală.

M-a impresionat mult când mi-a spus că «o prietenie adevărată nu se vinde». V-am lăsat mai jos un scurt fragment din ce mi-a povestit. Mi s-a părut o lecție de viață care merită auzită, mai ales în timpurile noastre, când relațiile par tot mai fragile.

Voi ce părere aveți despre perspectiva lui? Ați întâlnit oameni cu aceeași înțelepciune în comunitățile voastre?

Am găsit acest adăpost, într-un loc izolat, din Defileul Jiului. Ce părere aveți?

Am discutat cu unul dintre localnicii rămași. Mi a spus că în sat nu mai există magazin, nu mai există cârciumă, iar pentru cumpărături trebuie să meargă până la Borșa. Oamenii se ajută între ei, dar populația a scăzut dramatic.

Credeți că mai pot fi salvate astfel de sate sau dispariția lor este inevitabilă?

Am ajuns într-un loc care trebuia să găzduiască mii de oameni. Blocuri construite, planuri mari, vise abandonate după 1990. Astăzi, multe dintre aceste clădiri stau goale și spun povestea unei Românii pe care puțini o cunosc.

Ce alte locuri uitate de timp ar merita descoperite?

Mă plimb prin multe sate din România și cred că voi face asta toată viața. Îmi place să descopăr locuri noi, să vorbesc cu oamenii și să aflu poveștile care nu apar în cărțile de istorie.

Din păcate, observ un lucru tot mai des. Oamenii care cunosc cu adevărat istoria satelor dispar, iar odată cu ei se pierd amintiri, întâmplări și povești care nu au fost niciodată scrise. În urma lor rămân case bătrâne, porți, fântâni și ulițe care au văzut generații întregi trecând.

Un alt lucru care mi-a atras atenția este numărul mare de gospodării în fața cărora este arborat steagul României. Indiferent că sunt în Oltenia, Banat, Ardeal sau Moldova, văd acest lucru în multe sate. Am impresia că în mediul rural există încă o legătură puternică cu identitatea locală și națională.

Sunt curios dacă și voi ați observat același lucru în zonele din care veniți. Cum vedeți viitorul satelor românești? Credeți că mai reușim să păstrăm poveștile și memoria acestor locuri sau riscăm să le pierdem odată cu generațiile mai în vârstă? 

Îmi face ziua mai frumoasă la birou

Tu ce părere ai? Era administrația publică mai disciplinată înainte de 1989 sau problemele existau, dar erau mai puțin vizibile?

Satul românesc se stinge încet, dar sigur...

Nu credeam că voi găsi în România un sat în care aproape totul este construit din piatră. Casele, gardurile și chiar adăposturile pentru animale spun povestea unui loc cu o istorie de peste 700 de ani.

Astăzi, satul mai este locuit de doar o mână de oameni. Nu mai există magazin de unde să faci cumpărături, iar școala și-a închis de mult porțile.

Un alt lucru care m-a surprins este faptul că în sat există șapte biserici, construite pentru diferite confesiuni religioase. Cu toate acestea, în prezent mai locuiește aici un singur ortodox și un singur lutheran.

Despre ce sat este vorba?

Vlogul va apărea în curând pe canalul de YouTube Hoinar prin România.

Ai cumpăra această casă?

I have arrived in the village of Higiu, in Mehedinți County. Here, houses cost less than a mobile phone, yet nobody buys them.

On Sunday, starting at 11:30 AM, I will publish a new vlog on the YouTube channel “Hoinar prin România”. 📺🏡

I invite you to discover this village and its stories with me. 🇷🇴✨

Higiu, Mehedinți