u/Majestic_Bug7121

. Mă ocup de fiscalitate, mai exact de acrofiscalitate, din 1994.

Am prins toate valurile de controale până acum și vă spun concluzia mea: acesta este primul val în care ANAF nu mai caută informația. O primește, o are deja.

Citiți și voi cu atenție în presă ce a comunicat instituția.

Comunicări care au apărut în presa zilelor noastre.

Nu vă uitați la retorică, ci la mecanica.

Din mecanica se deduce metoda de lucru, iar metoda de lucru va spune exact cine urmează.

1. Decizia vine inaintea discutiei

ANAF emite decizii de impunere din oficiu.

Traduc: îți calculează cât crede că ar trebui să plătești pe baza informațiilor pe care le are din țară și din străinătate.

Da, da, și din străinătate. Din oficiu înseamnă că nu te cheamă la o discuție, nu îți cere lămuriri, nu așteaptă declarația ta.

Sistemul înclucișează datele, constată o diferență și emite actul administrativ. Abia după aceea începe conversația, iar conversația o porți tu în contestație, adică sarcina probei că nu e așa cum a calculat ANAF este a ta.

Ordinea operațiunilor s-a inversat față de ce știe antreprenorul român: întâi plata sau contestația, apoi explicațiile.

Prezumpția de nevinovăție, în ghilimele, desigur, funcționează doar în domeniul dreptului penal. În fiscal, avem o probare inversă. ANAF spune cât datorezi; tu nu ai decât să te aperi și să-ți dovedești pe buzunarul tău care-i realitatea.

2. Sursa datelor nu mai e Romania

.

Partea cu adevărat importantă este: o masă uriașă de informații vine prin schimbul automat între administrațiile fiscale.

Un singur județ, un singur an, zeci de mii de persoane semnalate din străinătate, Airbnb, Booking, brokeri, exchange-uri crypto, bănci și EMI-uri din alte state. Toate raportează.

Cum raportează? Automat. Datele acestea circulă cu întârziere de unu, doi, trei ani, ceea ce explică de ce se lucrează acum, pe 2021.

Nu este lentoare, este o inerție administrativă. E digestie. Ce ai făcut anul trecut e deja în conductă. Și va ieși la suprafață în 2027 sau 2028, cât timp nu s-a împlinit prescripția și s-au adunat penalități.Aptisante.

3. Rezidenta fiscala e balamaua intregului sistem

dacă figurezi rezident fiscal în România și apari cu venituri în altă țară, ești automat în lista de lucru.

Aici pică cei mai mulți dintre cei care și-au făcut LLC în America, o firmă în Bulgaria sau cont la un broker străin. Nu pentru că structura ar fi ilegală, ci pentru că nu și-au clarificat niciodată rezidența și nu au declarat nimic.

Pe logica, nu are de unde să știe. Ba are. Mai ales acum are de unde să știe. Și deja controalele pe 2021 sunt pe rol și vedem asta.

Pe partea cealaltă, există oameni care și-au plătit corect taxele în alt stat și vor primi oricum decizii pentru că hârtiile lor de rezidență nu există. Ei vor câștiga pe fond, dar vor pierde un an de viață demonstrând

Ce deduc din toate astea

ANAF a devenit un creditor care lucrează pe baze de date și emite acte în masă.

În fața unui asemenea sistem, șmecheria nu mai e o strategie. Structura corectă, documentată, cu rezidența clarificată și cu fiecare flux explicabil pe hârtie, și mai ales credibil, rămâne singura apărare care funcționează.

Diferența dintre cei doi antreprenori cu aceeași LLC american nu e norocul, e dosarul. Greșelile care aduc decizii de impunere sunt surprinzător de puține și se repetă la nesfârșit. am scris undeva un material în care am descris cele 9-10 de greșeli pe care 99% din utilizatorii de LLC-uri le comit și care ușurează munca ANAF-ului.

Nu că ușurează, îi pune pe masa ANAF-ului

ANAF și Fiscul nu mai vânează, ci recoltează. Datele despre tine există deja. Întrebarea e doar în ce an ajung la maturitate?

Take-off and landing place: Dorobanților

Astăzi am avut cinci discuții.

Astăzi am avut cinci discuții: două dintre ele au fost bune și ușoare pe Zoom, iar trei dintre ele au fost cu figuri impuse, sacou și cravată, la birou. Patru despre Bulgaria, toate praf.

Una despre LLLC din Wyoming. Oamenii veniți cu firme din Bulgaria erau din categoria om care a făcut destul de mulți bani. Au companie de tip PRODimpePEX SRL, pe care este absolut tot: casa, mașina, casa de vacanță. Să ne înțelegem: erau rezidenți fiscali români, români de-ai noștri.

Ghilimele, ca să fie deductibilă cheltuiala de construcție, iar firmele lor din Bulgaria sunt praf și mai fac și gheșeft între firma românească și firma bulgărească. Nu mai spun substanța acolo, nimic; sediul social, doar absolut nimic, nimic, nimic.

Întrebarea este nu când le vor recalifica tranzacțiile și o să spună că au sediul fix pentru Tva în România, dar este altă discuție.

Sunt din categoria acelor oameni care au făcut bani și cred că sunt mai deștepți, pentru care consultanța, până nu dau cu capul de perete, nu reprezintă marfa și li se cuvine. Uite că au dat cu capul de perete. Probabil cunoașteți. Am bani; eu sunt mai deștept până îi lovește marfarul, și uite că i-a lovit.

Vorbim despre antreprenori care au făcut bani. Și, pentru că au făcut bani, au pus aproape totul pe firma românească: mașina, terenul, casa de vacanță și uneori chiar casa în care locuiesc. Totul pe firmă, ca să mai deducă niște cheltuieli.

În Bulgaria nu au, în schimb, aproape nimic.

Au un sediu social. Ei sunt și acționari, și administratori. Conduc firma din România și fac tranzacții cu propria lor societate românească.

Este și aici o problemă. Chiar mai multe. Dar nu despre asta discutăm astăzi.

I-am întrebat pe fiecare:

Dar de ce v-ați dus în Bulgaria?

Și am primit de la toți același răspuns: pentru că impozitul pe dividende este mai mic.

What?

Chiar așa?

Cât este, în opinia voastră, impozitul pe dividende atunci când un rezident fiscal român își face o firmă în Bulgaria și scoate banii din ea?

Sunt curios câți dintre cei care recomandă Bulgaria cunosc răspunsul complet.

Iar al cincilea client avea un LLC în Wyoming. Dintre cele unsprezece greșeli clasice, reușise să le bifeze aproape pe toate.

Member-ul era la vedere. Contul era în America și îi oferea acel sentiment plăcut de invizibilitate. Numai că încasările treceau liniștite prin Stripe Irlanda.

Dar despre Wyoming, cu altă ocazie. dictate through Wispr Flow

Context, pentru cei care nu ma cunosc: fac consultanta fiscala si protectia patrimoniului de prin 1994. O zi obisnuita la birou arata cam asa: trei consultatii lungi, trei oameni diferiti, aceeasi boala.

Cazul 1. Romanul cu firma in Bulgaria.

Taxe mici, predictibilitate mai buna decat in Romania. Suna bine. O singura problema: firma e condusa din Bucuresti. Fara birou acolo, fara angajati, fara nimic. Fiscal, aia nu e o companie bulgareasca. E o firma romaneasca cu adresa de vacanta.

Iar cand se uita cineva, nu se uita pe anul curent. Se uita pe ultimii ani. Cu dobanzi.

Lectia zilei: firma e acolo unde se iau deciziile, nu acolo unde e stampila.

Cazul 2. Vesnica poveste cu LLC-ul american.

A auzit ca LLC-ul lui din New Mexico e scutit de impozit. Zero la suta, i-a zis cineva pe internet.

Povestea e pe jumatate adevarata, si exact jumatatea care lipseste costa cat o masina buna. LLC-ul chiar nu plateste impozit. Dar nu pentru ca e scutit, ci pentru ca e transparent fiscal: obligatia de plata trece la asociat, care plateste impozitul in tara unde e el rezident fiscal. In cazul de ieri, o tara europeana. Deci zero-ul acela nu exista. Exista doar un impozit mutat de pe firma pe om, iar omul nu stia ca e bun de plata.

Bonus, pentru ca intotdeauna exista un bonus: faptul ca banca americana nu te raporteaza e de cele mai multe ori o iluzie. Si mai exista o problema si in America — daca nu depui raportarile la timp, amenda standard e 25.000 de dolari. Da, si pentru companie dormant. Dormant inseamna ca doarme firma, nu obligatiile.

Lectia zilei: cand cineva iti vinde zero la suta, intreaba-l cine plateste in locul firmei. Raspunsul esti tu.

Cazul 3. Tot o firma bulgareasca, alta durere.

Profit adunat de ani de zile, dividend nedistribuit, si intrebarea: cum il scot fara sa las jumatate pe drum.

Aici, in sfarsit, o veste buna. Impozitul pe dividend nu se calculeaza cand profitul se produce, ci cand dividendul se distribuie. Deci momentul distribuirii e o decizie, nu o fatalitate. Daca inainte de distribuire iti muti rezidenta fiscala intr-un regim favorabil — exemplul clasic e non-dom in Cipru — dividendul se distribuie sub regulile noii rezidente. Impozit: zero.

Cu o conditie pe care o subliniez de fiecare data, pentru ca aici se rupe filmul: mutarea trebuie sa fie reala. Rezidenta fiscala nu e un abonament pe care il cumperi, e o viata pe care o muti. Cine isi muta doar hartiile ajunge la cazul 1.

Lectia zilei: la dividende, intrebarea corecta nu e cat platesc, ci cand si de unde distribui.

Concluzia raportului

Trei oameni, trei structuri, aceeasi radacina: toti au cumparat intai solutia si au pus intrebarile dupa. Structura fiscala se construieste invers — intai intrebarile, apoi structura.

Sfarsitul raportului. Nimeni nu l-a cerut, dar poate cuiva ii scuteste o factura de cateva zeci de mii.

Context, pentru cei care nu ma cunosc: fac consultanta fiscala si protectia patrimoniului de prin 1994. O zi obisnuita la birou arata cam asa: trei consultatii lungi, trei oameni diferiti, aceeasi boala.

Cazul 1. Romanul cu firma in Bulgaria.

Taxe mici, predictibilitate mai buna decat in Romania. Suna bine. O singura problema: firma e condusa din Bucuresti. Fara birou acolo, fara angajati, fara nimic. Fiscal, aia nu e o companie bulgareasca. E o firma romaneasca cu adresa de vacanta.

Iar cand se uita cineva, nu se uita pe anul curent. Se uita pe ultimii ani. Cu dobanzi.

Lectia zilei: firma e acolo unde se iau deciziile, nu acolo unde e stampila.

Cazul 2. Vesnica poveste cu LLC-ul american.

A auzit ca LLC-ul lui din New Mexico e scutit de impozit. Zero la suta, i-a zis cineva pe internet.

Povestea e pe jumatate adevarata, si exact jumatatea care lipseste costa cat o masina buna. LLC-ul chiar nu plateste impozit. Dar nu pentru ca e scutit, ci pentru ca e transparent fiscal: obligatia de plata trece la asociat, care plateste impozitul in tara unde e el rezident fiscal. In cazul de ieri, o tara europeana. Deci zero-ul acela nu exista. Exista doar un impozit mutat de pe firma pe om, iar omul nu stia ca e bun de plata.

Bonus, pentru ca intotdeauna exista un bonus: faptul ca banca americana nu te raporteaza e de cele mai multe ori o iluzie. Si mai exista o problema si in America — daca nu depui raportarile la timp, amenda standard e 25.000 de dolari. Da, si pentru companie dormant. Dormant inseamna ca doarme firma, nu obligatiile.

Lectia zilei: cand cineva iti vinde zero la suta, intreaba-l cine plateste in locul firmei. Raspunsul esti tu.

Cazul 3. Tot o firma bulgareasca, alta durere.

Profit adunat de ani de zile, dividend nedistribuit, si intrebarea: cum il scot fara sa las jumatate pe drum.

Aici, in sfarsit, o veste buna. Impozitul pe dividend nu se calculeaza cand profitul se produce, ci cand dividendul se distribuie. Deci momentul distribuirii e o decizie, nu o fatalitate. Daca inainte de distribuire iti muti rezidenta fiscala intr-un regim favorabil — exemplul clasic e non-dom in Cipru — dividendul se distribuie sub regulile noii rezidente. Impozit: zero.

Cu o conditie pe care o subliniez de fiecare data, pentru ca aici se rupe filmul: mutarea trebuie sa fie reala. Rezidenta fiscala nu e un abonament pe care il cumperi, e o viata pe care o muti. Cine isi muta doar hartiile ajunge la cazul 1.

Lectia zilei: la dividende, intrebarea corecta nu e cat platesc, ci cand si de unde distribui.

Concluzia raportului

Trei oameni, trei structuri, aceeasi radacina: toti au cumparat intai solutia si au pus intrebarile dupa. Structura fiscala se construieste invers — intai intrebarile, apoi structura.

Sfarsitul raportului. Nimeni nu l-a cerut, dar poate cuiva ii scuteste o factura de cateva zeci de mii.

Nu ma pricep la tehnologie. Meseria mea e alta: de peste treizeci de ani ma uit la proprietate. Cine detine, ce detine si cine i-o poate lua. Din asta traiesc.

Zilele trecute am citit un articol foarte tehnic, despre placi video si console de jocuri. In mod normal renuntam dupa doua paragrafe. Nu am renuntat, pentru ca am recunoscut ceva. Nu tehnologia. Tiparul.

Tiparul e asta: proprietarul e un client prost. Chiriasul e clientul perfect. Proprietarul plateste o singura data. Chiriasul plateste pana moare. Uitati-va la viata voastra: muzica, filmele, programele de pe calculator — nimic nu se mai cumpara, totul se inchiriaza lunar. Nu e o moda. E aritmetica.

Pana si acolo unde nu m-as fi asteptat. Nvidia e compania care face creierele calculatoarelor — placile video — si s-a imbogatit din milioanele de oameni obisnuiti care si-au cumparat asa ceva pentru jocuri. Astazi banii ei cei mari vin din cipurile vandute gigantilor pentru inteligenta artificiala, asa ca omul obisnuit, cel care voia sa detina o piesa in calculatorul lui, a devenit un client de care abia se mai vorbeste.

Iar calculatorul personal, imi explica autorul, e ultimul obiect cu adevarat al tau: il desfaci, il repari, pui pe el ce vrei. Exact de aceea e impins spre margine, in favoarea cutiilor inchise care se vand ieftin si se platesc apoi toata viata — aparatul pe nimic, cerneala pe bani grei. Acolo nu detii nimic. Ai un cont. Si ce sta intr-un cont se poate inchide.

Fraza "nu vei detine nimic si vei fi fericit" a fost luata in ras ani de zile. Eu nu fac teorii, eu constat: nu vine nimeni sa iti ia lucrurile cu forta. Esti educat, incet si comod, sa nu ti le mai doresti. Pana in ziua in care cel cu butoanele decide ceva ce nu-ti convine. Am vazut ziua aia de multe ori — in executari, in insolvente, in conturi blocate. Nu e o zi buna.

Ce puteti face. Doua lucruri. Ce mai puteti detine, detineti — cu acte, cu titlu, pe ceva ce nu se sterge cu un click al altcuiva. Si detineti corect: activul valoros nu sta in aceeasi entitate cu riscul, nu sta sub o garantie semnata in graba. A pune la adapost nu inseamna a ascunde — vremea aia a trecut. Inseamna a aseza ce detii, legal si la vedere, in asa fel incat un incident sa nu-l poata atinge. Asta inca se poate. Deocamdata.

Din 2026, taxa anuala pentru un LLC din Delaware creste de la 300 la 400 de dolari.

Si ce daca.

Cei 100 de dolari in plus sunt ultima porblema a unuia care are LLC. Daca asta te doare, nu ai inteles nimic din structura pe care o detii.

Problema reala e ca inca circula povestea asta: iti faci LLC in Delaware, platesti 300 pe an, acum 400, si gata, compania e scutita de impozit.

Nu, tata. Nu e scutita.

Cei 400 de dolari nu sunt impozit pe venit sau pe profit. E taxa anula pe care o datorezi statului Delaware ca sa iti tina entitatea in viata. Ei ii spun annual tax. O platesti si daca ai facut zero, si daca ai facut un millon.

Deci da, juridic e o taxa. Dar nu e impozitul pe profit. Sunt doua lucruri complet diferite si cine le confunda plateste.

Atunci unde se plateste impozitul?

Aici se termina brusc discursul vanzatorilor de LLC-uri.

In sistemul federal american, un LLC cu un singur membru e de regula disregarded entity. Un LLC cu mai multi membri e tratat implicit ca parteneriat, daca nu alege impozitarea ca societate. Mecanismul se numeste pass-through taxation.

Pe romaneste: venitul nu dispare. In anumite configuratii nu e impozitat in America la nivelul LLC-ului, ci e atribuit membrului. Iar membrul se duce frumos la statul unde e rezidnet fiscal si acolo raspunde.

Delaware iti da cutia. IRS spune cum vede cutia. Romania, Ungaria sau statul unde locuiesti decide cum te impoziteaza pe tine. Trei intrebari diferite. Cine le amesteca ajunge sa plateasca.

Ma intalnesc cu situatia asta de patru-cinci ori pe zi. Omul are LLC, a incasat bani, iar dupa cativa ani primeste calculul de la ANAF sau de la NAV. Si vine replica: pai dom Kiss, eu am companie scutita de impozit.

Nu. Nu ai. Ai o poveste pe care ti-a vandut-o cineva.

E posibil ca LLC-ul tau sa nu datoreze impozit federal american la nivelul entitatii. Asta nu inseamna ca venitul tau a devenit invizibil si nici ca statul unde esti rezident a renuntat la dreptul de a te impozita. Un rezident fiscal roman e impozitat, in principiu, pe veniturile mondiale. Cum e incadrat venitul, cand devine impozabil si ce declartii depui depinde de strcutura reala: cine e membrul, de unde se munceste, unde se iau deciziile, de unde vin banii si cum ii scoti.

Si inca ceva, ca sa nu zici ca nu ti-a spus nimeni.

Nu am impozit de plata in America nu inseamna nu am nimic de declarat in America. Un LLC american detinut de un strain poate avea obligatii precum Form 5472, depus impreuna cu 1120 pro forma. Penalitatea pentru nedepunere incepe de la 25.000 de dolari.

Dintr-odata, majorarea de 100 de dolari pare maruntis. Pentru ca este.

Inainte sa deschizi LLC, intrebarile corecte sunt astea:

• unde sunt rezident fiscal
• de unde muncesc si de unde conduc efectiv activitatea
• cum trateaza statul meu de rezidenta LLC-ul american
• ce declaratii depun in SUA
• cum scot legal banii din structura
• exista risc de sediu permanent, TVA sau contributii sociale

Daca explicatia consultantului incepe si se termina cu LLC-ul nu plateste taxe in America, nu ai primit consulanta fiscala. Ai primit reclama. Si ai platit-o.

Deci Delaware mareste taxa de la 300 la 400.

Si ce daca.

Pentru un LLC construit corect, nimic. Pentru un LLC construit prost, cei 100 de dolari sunt cea mai mica problema. Acolo ceasul deja ticaie.

Pe 11 august, FinCEN a emis regula finala care elimina permanent obligatia companiilor americane de a raporta beneficiarii reali sub Corporate Transparency Act. Datele deja raportate de persoanele americane vor fi sterse din baza de date. Vad ca stirea circula deja cu interpretarea "gata, LLC-ul e din nou anonim". Cateva precizari, pentru ca interpretarea e gresita.

1. Registrul BOI era un instrument AML, nu fiscal. Existenta lui nu genera obligatii fiscale si disparitia lui nu sterge niciuna. LLC-ul ramane transparent fiscal: entitatea nu datoreaza impozit, membrul il datoreaza. Daca membrul e rezident fiscal roman, venitul se impoziteaza in Romania, ca si pana acum.
2. Raportarea catre IRS ramane neatinsa. Un LLC cu membru unic strain depune in continuare 5472 cu 1120 pro forma. Regula FinCEN nu are nicio legatura cu asta.
3. Cel mai important: informatiile nu ajung la ANAF de la IRS sau de la FinCEN. Ajung de la institutia financiara unde e deschis contul, prin CRS. Iar majoritatea covarsitoare a LLC-urilor romanesti nu au cont la o banca americana, ci la Wise (Belgia), Revolut (Lituania) sau alt EMI european — adica exact in jurisdictii care raporteaza automat catre statul de rezidenta al beneficiarului. Structura e "americana", dar contul e legat la sistemul european de raportare. Ironia e ca SUA nici macar nu participa la CRS — cine chiar voia opacitate bancara ar fi trebuit sa deschida contul in SUA, si aproape nimeni nu a facut-o, pentru ca era mai greu.
4. Riscurile raman aceleasi: reincadrare pe loc de conducere efectiva daca LLC-ul e administrat de facto din Romania, venituri nedeclarate vizibile prin raportarea bancara, dobanzi si penalitati care curg.

Concluzia: e o stire relevanta pentru antreprenorii americani, care scapa de o birocratie. Pentru un rezident fiscal roman cu LLC nu schimba absolut nimic — nici obligatiile, nici expunerea.

Pe 11 august, FinCEN a emis regula finala care elimina permanent obligatia companiilor americane de a raporta beneficiarii reali sub Corporate Transparency Act. Datele deja raportate de persoanele americane vor fi sterse din baza de date. Vad ca stirea circula deja cu interpretarea "gata, LLC-ul e din nou anonim". Cateva precizari, pentru ca interpretarea e gresita.

1. Registrul BOI era un instrument AML, nu fiscal. Existenta lui nu genera obligatii fiscale si disparitia lui nu sterge niciuna. LLC-ul ramane transparent fiscal: entitatea nu datoreaza impozit, membrul il datoreaza. Daca membrul e rezident fiscal roman, venitul se impoziteaza in Romania, ca si pana acum.
2. Raportarea catre IRS ramane neatinsa. Un LLC cu membru unic strain depune in continuare 5472 cu 1120 pro forma. Regula FinCEN nu are nicio legatura cu asta.
3. Cel mai important: informatiile nu ajung la ANAF de la IRS sau de la FinCEN. Ajung de la institutia financiara unde e deschis contul, prin CRS. Iar majoritatea covarsitoare a LLC-urilor romanesti nu au cont la o banca americana, ci la Wise (Belgia), Revolut (Lituania) sau alt EMI european — adica exact in jurisdictii care raporteaza automat catre statul de rezidenta al beneficiarului. Structura e "americana", dar contul e legat la sistemul european de raportare. Ironia e ca SUA nici macar nu participa la CRS — cine chiar voia opacitate bancara ar fi trebuit sa deschida contul in SUA, si aproape nimeni nu a facut-o, pentru ca era mai greu.
4. Riscurile raman aceleasi: reincadrare pe loc de conducere efectiva daca LLC-ul e administrat de facto din Romania, venituri nedeclarate vizibile prin raportarea bancara, dobanzi si penalitati care curg.

Concluzia: e o stire relevanta pentru antreprenorii americani, care scapa de o birocratie. Pentru un rezident fiscal roman cu LLC nu schimba absolut nimic — nici obligatiile, nici expunerea.

Pe 11 august, FinCEN a emis regula finala care elimina permanent obligatia companiilor americane de a raporta beneficiarii reali sub Corporate Transparency Act. Datele deja raportate de persoanele americane vor fi sterse din baza de date. Vad ca stirea circula deja cu interpretarea "gata, LLC-ul e din nou anonim". Cateva precizari, pentru ca interpretarea e gresita.

1. Registrul BOI era un instrument AML, nu fiscal. Existenta lui nu genera obligatii fiscale si disparitia lui nu sterge niciuna. LLC-ul ramane transparent fiscal: entitatea nu datoreaza impozit, membrul il datoreaza. Daca membrul e rezident fiscal roman, venitul se impoziteaza in Romania, ca si pana acum.
2. Raportarea catre IRS ramane neatinsa. Un LLC cu membru unic strain depune in continuare 5472 cu 1120 pro forma. Regula FinCEN nu are nicio legatura cu asta.
3. Cel mai important: informatiile nu ajung la ANAF de la IRS sau de la FinCEN. Ajung de la institutia financiara unde e deschis contul, prin CRS. Iar majoritatea covarsitoare a LLC-urilor romanesti nu au cont la o banca americana, ci la Wise (Belgia), Revolut (Lituania) sau alt EMI european — adica exact in jurisdictii care raporteaza automat catre statul de rezidenta al beneficiarului. Structura e "americana", dar contul e legat la sistemul european de raportare. Ironia e ca SUA nici macar nu participa la CRS — cine chiar voia opacitate bancara ar fi trebuit sa deschida contul in SUA, si aproape nimeni nu a facut-o, pentru ca era mai greu.
4. Riscurile raman aceleasi: reincadrare pe loc de conducere efectiva daca LLC-ul e administrat de facto din Romania, venituri nedeclarate vizibile prin raportarea bancara, dobanzi si penalitati care curg.

Concluzia: e o stire relevanta pentru antreprenorii americani, care scapa de o birocratie. Pentru un rezident fiscal roman cu LLC nu schimba absolut nimic — nici obligatiile, nici expunerea.

Pe 11 august, FinCEN a emis regula finala care elimina permanent obligatia companiilor americane de a raporta beneficiarii reali sub Corporate Transparency Act. Datele deja raportate de persoanele americane vor fi sterse din baza de date. Vad ca stirea circula deja cu interpretarea "gata, LLC-ul e din nou anonim". Cateva precizari, pentru ca interpretarea e gresita.

1. Registrul BOI era un instrument AML, nu fiscal. Existenta lui nu genera obligatii fiscale si disparitia lui nu sterge niciuna. LLC-ul ramane transparent fiscal: entitatea nu datoreaza impozit, membrul il datoreaza. Daca membrul e rezident fiscal roman, venitul se impoziteaza in Romania, ca si pana acum.
2. Raportarea catre IRS ramane neatinsa. Un LLC cu membru unic strain depune in continuare 5472 cu 1120 pro forma. Regula FinCEN nu are nicio legatura cu asta.
3. Cel mai important: informatiile nu ajung la ANAF de la IRS sau de la FinCEN. Ajung de la institutia financiara unde e deschis contul, prin CRS. Iar majoritatea covarsitoare a LLC-urilor romanesti nu au cont la o banca americana, ci la Wise (Belgia), Revolut (Lituania) sau alt EMI european — adica exact in jurisdictii care raporteaza automat catre statul de rezidenta al beneficiarului. Structura e "americana", dar contul e legat la sistemul european de raportare. Ironia e ca SUA nici macar nu participa la CRS — cine chiar voia opacitate bancara ar fi trebuit sa deschida contul in SUA, si aproape nimeni nu a facut-o, pentru ca era mai greu.
4. Riscurile raman aceleasi: reincadrare pe loc de conducere efectiva daca LLC-ul e administrat de facto din Romania, venituri nedeclarate vizibile prin raportarea bancara, dobanzi si penalitati care curg.

Concluzia: e o stire relevanta pentru antreprenorii americani, care scapa de o birocratie. Pentru un rezident fiscal roman cu LLC nu schimba absolut nimic — nici obligatiile, nici expunerea.

Pe 11 august, FinCEN a emis regula finala care elimina permanent obligatia companiilor americane de a raporta beneficiarii reali sub Corporate Transparency Act. Datele deja raportate de persoanele americane vor fi sterse din baza de date. Vad ca stirea circula deja cu interpretarea "gata, LLC-ul e din nou anonim". Cateva precizari, pentru ca interpretarea e gresita.

1. Registrul BOI era un instrument AML, nu fiscal. Existenta lui nu genera obligatii fiscale si disparitia lui nu sterge niciuna. LLC-ul ramane transparent fiscal: entitatea nu datoreaza impozit, membrul il datoreaza. Daca membrul e rezident fiscal roman, venitul se impoziteaza in Romania, ca si pana acum.
2. Raportarea catre IRS ramane neatinsa. Un LLC cu membru unic strain depune in continuare 5472 cu 1120 pro forma. Regula FinCEN nu are nicio legatura cu asta.
3. Cel mai important: informatiile nu ajung la ANAF de la IRS sau de la FinCEN. Ajung de la institutia financiara unde e deschis contul, prin CRS. Iar majoritatea covarsitoare a LLC-urilor romanesti nu au cont la o banca americana, ci la Wise (Belgia), Revolut (Lituania) sau alt EMI european — adica exact in jurisdictii care raporteaza automat catre statul de rezidenta al beneficiarului. Structura e "americana", dar contul e legat la sistemul european de raportare. Ironia e ca SUA nici macar nu participa la CRS — cine chiar voia opacitate bancara ar fi trebuit sa deschida contul in SUA, si aproape nimeni nu a facut-o, pentru ca era mai greu.
4. Riscurile raman aceleasi: reincadrare pe loc de conducere efectiva daca LLC-ul e administrat de facto din Romania, venituri nedeclarate vizibile prin raportarea bancara, dobanzi si penalitati care curg.

Concluzia: e o stire relevanta pentru antreprenorii americani, care scapa de o birocratie. Pentru un rezident fiscal roman cu LLC nu schimba absolut nimic — nici obligatiile, nici expunerea.

Are cineva un studio de unde sa pot transmite live webinarii si nregistrezi video pentru cursul meu? Pefer intr-o zona unde se poate ajunge usor cu metroul. MS