Buna.
Sunt in cautarea unui psiholog in Cluj.
As dori sa ma intorc la terapie dar nu stiu pe nimeni in Cluj care ar accepta persoana cu BPD.
Ultima experienta la psiholog nu prea a ajutat si a facut mai mult rau decat bine.
Am incercat si la Clinica Hope dar pretul este mult prea mare.
Hi
I saw here on this subreddit some of you already posted about this bug.
I haven't played Fortnite for a month / more than a month and I started to play yesterday evening again with my girlfriend.
I tried to play a few matches and after a while I died and my gf revived me.
After the revive I wasn't able to shoot at all and after opening the inventory my character started to auto fire and I couldn't stop it.
We stopped playing and went to sleep. We knew the game will update and we tried to play it again today.
The bug was still there.
Is there any fix for this bug?
I tried everything from opening the map, emote, clearing my inventory, changing my HUD layout, etc.
The only thing which is working is restarting the game every time but I'm leaving my gf alone in the match and loose the match because of this bug.
I'm playing on my Samsung S24 Ultra and my gf is playing on my laptop because her laptop can't run the game properly.
Buna!
Scriu cu greu aceste cuvinte si m-am tot luptat cu idea de a face aceasta postare sau sa o las balta si sa tin pentru mine ceea ce simt.
Imi cer iertare daca postarea nu o sa aiba sens. Nici în capul meu nu pot pune in ordine ceea ce simt.
De mai bine de o luna simt un oarecare blocaj. Nu stiu sa-l explic. Pur si simplu imi e foarte greu sa fac lucruri si elementare.
Simt o oboseala foarte puternica, procastinez mult si cand vreau sa ma pun sa fac ceva de folos, incepe sa ma apuce anxietatea.
Toate astea se combina cu rusinea, vina si deznadejdea alaturi de supărare profunda pe mine ca nu pot sa ma ridic din stadiul in care sunt.
In plus, simt un stres in continu din toate partile.
Nu mai am loc de munca de mai bine de o luna si asta ma streseaza profund si pe plan financiar si emotional.
Sa fie un burnout acut din cauza mai multor evenimente întâmplate incepand din Aprilie?
(Relocare la Bucuresti, bullying masiv la locul de munca, traiul insalubru oferit de firma in care am stat cat am fost la București, lipsa unei stabilități financiare din cauza intarzierilor salariale cu lunile, etc)
Pur si simplu ma culc obosit si ma trezesc obosit. Nu am chef de nimic. Imi iau medicamentele si nu simt nicio schimbare si o stare de bine.
Pur si simplu ma simt blocat si imi e greu sa spun in cuvinte ce simt. Daca incerc sa zic ceva, imediat ma opresc. Daca incep sa plang, in secunda urmatoare ma sterg la ochi si ma abtin.
Cum am zis mai sus, nici macar pentru lucrurile elementare de a face ordine in casa sau de a face un dus, nu gasesc energie.
Am facut si o prostie in ultima saptamana. Am baut alcool în fiecare zi in cantitati mari. Doar atunci simteam oarecum o liniste in cap pana in momentul in care am inceput sa traiesc si mai intens lucrurile pe care le simt acum.
Singurul "avantaj" in acel moment a fost faptul ca puteam macar un pic sa pot spune deschis cum ma simt.
Nu inteleg ce mi se intampla si mai presus nu stiu cum as putea iesi din starile pe care le am.
Mulțumesc!
P.S. O sa apreciez daca imi veti sugera sa merg la terapie. Si psihiatra imi tot recomanda asta.
Nu am cum sa fac acest lucru in situatia de față deoarece nu am un venit, plus ca as avea o reticenta de a face acest lucru si a ma deschide din cauza unor anumite experiente neplacute din trecut cu alti terapeuti.
Context: Mi-a aparut un TikTok acum de la un tip pe care-l cunosc ca e de la mine de acasa si face content cu LEGO, la nivel profi. Are o colecție impresionanta. Am mers si eu la el o data si avea la seturi de nici nu aveai loc unde sa te așezi in apartament.
In TikTok a pus urmatoarea intrebare pentru dezbatere (omu isi si cauta partenera si nu prea isi gaseste)
Întrebarea e mai mult destinata fetelor, dar pot raspunde si baietii.
Fetelor, daca voi ati întâlnii un potential partener si in perioada dr dating, omu va spune ca e pasionat de LEGO, voi cum ati reacționa? Ati vedea această pasiune ca un red-flag fata de el? Pana in ce punct ati considera ca e un green flag inainte sa se transforme in red flag? E un turn-off pentru voi?
Repet, întrebările sunt valabile si la baieti, dar eu tind sa cred ca noi am fii mai permisivi cand auzim de asa ceva ca mna, cel putin eu sunt pasionat de LEGO si m-as entuziasma sa gasesc pe cineva cu aceasi pasiune (prietena mea e si ea pasionata si am mai strâns seturi in doi ani. Ea e pe plante mai mult)
Hai sa vedem ce pareri aveți fiecare.
P.S. Baiatu de care zic e content creator pe LEGO si e sponsorizat de Brick Depot care ii trimite pe gratis seturi sa faca reclama. De aceea are peste 120 de seturi. Il mai ajută si mama lui si isi mai ia si el din salariu dar colecția e sponsorizata
Buna!
Voi cum treceți peste momentele acelea cand din senin începi sa-ti dai overthinking si sa te apuce anxietatea la un nivel ridicat?
Am incercat diferite metode de la mindfulness, la respirat pana la a încerca sa-mi ocup mintea cu diferite activități. Nimic nu a mers. Ajung sa raman blocat pe fotoliu si sa ma uit în gol în timp ce mintea e in spirala si merge în jos.
Ma mai apuca random gânduri din diferite situații si evenimente din trecut. Nu îmi dau seama de trigger. Nimic concret. Doar cateodata ma mai apuca anxietatea si overthinking-ul asta in timpul zilei sau al serii în care incep sa ma gandesc la tot felul de experiente avute cu diferiti oameni sau diferite evenimente si capul meu o duce catre o zona mai neagra in care ma gandesc "Oare era locul meu acolo?" "Oare am deranjat?" "Oare ce se vorbeste rau despre mine?" Etc
Având BPD, cred ca sunt si predispus la chestii de genul.
De multe ori ma mai apuca astfel de gânduri si in situati sociale. Ma simt foarte outsider de obicei. Daca sunt cu un grup de oameni sau sunt într-un context social, ma simt parca as fi din alt peisaj.
Ma apuca anxietatea sa deschid gura, sa zic un cuvant, o parere, o idee, etc. exact pe baza întrebărilor de mai sus. "Oare o sa deranjez?" "Oare o sa par ciudat daca zic ceva?" "Vocea mea ii enervează?" (Trec sute de întrebări în acele momente)
Ultima data am patit asta in weekend-ul 19 - 21 Iunie.
Contextul: Nunta verisoarei mele. Au fost extrem de multi factori acolo deoarece contextul a fost unul foarte extravagant cu invitați care erau din pături sociale diferite dar majoritatea foarte bogata.
Efectiv ma simțeam dintr-un alt peisaj. Nu înțelegeam de ce sunt acolo. Imi era frica sa deschid gura si sa vorbesc cu lumea. Norocul a fost ca pe langa fotografii de la nunta, eram si eu cu aparatul la mine si cumva mi-am mai luat capul. Partea toxica la comportamentul meu a fost faptul ca am recurs la mult alcool pentru a putea ieși din zona de anxietate.
Acum dupa o săptămână mi s-a aprofundat foarte tare anxietatea si overthinking-ul.
Am fost si cu părinții mei la nunta aceea. Zilele trecute le-am zis verde in față cum ma simt și ca am extrem de multe gânduri de genul.
Din pacate în loc sa-mi ofere reasigurare ca totul a fost bine si ca nu am de ce sa ma îngrijorez deoarece nu a zis nimeni nimic rau de mine si nu ma bârfește nimeni, au tăcut efectiv amandoi si tata s-a luat de mine si m-a intrebat "Da lucruri bune si ce ti-a placut la nunta si ce faci bine în general cand ne vei spune? Numai lucruri rele stii sa zici".
În fine.
Voi cum treceți peste astfel de momente sau cum ați reușit sa acceptați faptul ca nu ar trebui sa va pese de ce crede lumea despre voi / sa va simțiți bine in pielea voastră?
P.S. Eu toata viata nu mi-am auzit nimic de bine vreodată. Eu cu verișorii mei am fost intr-o competiție si o comparatie constanta. Tata mereu si-a dorit sa fiu ca ei.
Verișorii mei fac pian -> Fiul meu trebuie sa facă si el pian. (Un exemplu)
Cand eram în vizita la familia din partea lui tata, mereu îl auzeam "Vara-ta face asta! Varu-tau face asta! Tu nu faci nimic!" sau în cel mai rau caz, cand eram toata familia la masa, eu eram cel căruia îi se spunea sa tacă din gura si nu are niciun cuvânt de spus. "O sa poti vorbi si tu cand mai cresti"
P.S.S Eu ca hobby am fotografia. Multă lume ma lauda ca fac poze artistice si profunde. Din pacate în ciuda la tot ce am trăit, fiind in umbra "elitei" familiei, acum cand aud cuvinte de lauda, de ex in contextul fotografiei, ma uit în gol la persoana care ma lauda si nu pot percepe ca sunt apreciat.
Hi!
First time posting here!
I'm from Romania and in two weeks I'm coming in Armenia for my cousin wedding. She marrying a guy from Armenia.
I don't know anything about your culture and I want to know more about it. Mostly what we shoud do there, what we are allowed to do, what are we not allowed and what is offensive and to be carefull about them.
I want to know because I want to tell my family as well and to be civilized and to not get in trouble.
During the visit we have a program made by my cousin and her husband but we have some free time as well to explore as well.
What we should be carefull as well? We will stay in Erevan.
I can't take it anymore. I am exhausted. I'm at my lowest point and I feel like I see no way out.
I can't stand the place where I work anymore. I just can't. It has completely destroyed me.
This is entirely my fault... I let this happen right from the first red flags that appeared.
I've been working for them for a year and I have never been respected.
This company in Romania does not respect its employees. They only respect those close to them. It's a construction company that operates as a family business.
They don't pay salaries on a monthly basis, or at least I don't think they do. I tend to believe they just pass the money around among themselves and use the regular employees and laborers as slaves. It also breaks my heart that we have many workers who came from Asian countries, for example Sri Lanka, and the company treats them terribly.
What expectations could I possibly have left for the Romanian employees?
They have simply broken me mentally. I demanded my rights through a formal complaint, which only made things worse. I was moved far away from home and put in a filthy, unfurnished, roach-infested apartment with 3 other guys from Sri Lanka.
They forged my signature and lied that I had resigned when the authorities I filed the complaint with came for an inspection. They mock and abuse me every single day.
I was given an ultimatum on Friday... 'Either you stay here with us, or you go home.'
They told me that the job position I was working at on the site back home has been eliminated. Verbally, on Friday. Not a single piece of paper to prove this.
In a whole year, I haven't received a single payslip, so I don't even know if my state taxes and contributions in Romania are being paid.
I have one more week left to stay here, and things seem to be getting worse and worse. I feel the abuse intensifying by the day. I feel it destroying me more and more mentally.
Theoretically, on June 3rd I was supposed to go back home and continue working there. That option no longer exists.
Everyone tells me how disappointed they are in me, that they can't stand me anymore, that I smell awful, that I'm lazy, that I do nothing. Bullying to the bitter end.
The worst part is that right now, I haven't received my salary in two months and I have no way to leave. I don't know if I'll ever see that money if I leave by resigning.
We've been living solely off my girlfriend's money... which is very little... whenever I got my salary, I made efforts to compensate for her efforts and help her out.
I haven't had a salary for two months. She is desperate, I am desperate.
I can't do this anymore.... I really can't....
I'm writing all these lines with tears in my eyes....
I tried everything. I tried to be good. I tried to work as legal as possible and I tried to be honest everytime....
I just can't do it anymore......
Buna!
Cum zice si flair-ul am nevoie de sustinere in acest moment ca am un sentiment puternic de singuratate.
Tatal meu incerca sa ma convinga sa nu continui cu datul in judecata firma la care lucrez, mama nu ma asculta si sotia lui tata incearca sa ma oprească la fel ca el si amandoi imi spun ca sa nu vorbesc cu nimeni despre problemele mele.
Ultima data cand am zis despre problemele mele catre unchiul meu care s-a mai confruntat cu situatii de genul si i-am explicat ca situația cu firma e una mizera, tatal meu a inceput sa tipe la mine la telefon cuvinte grele printre care si "Nu ai demnitate"
Problemele cu firma au inceput in aprilie cand m-au mutat la București cu locul de munca.
Sunt foarte multe probleme, dar pot spune ca toate astea sunt facute ca sa ma forteze pe mine sa-mi dau demisia.
Sunt multe nereguli....
Am vorbit si cu o avocata si cand mi-a zis cat costa, desi nu costa exagerat de mult, mi-am pierdut orice farama de speranta deoarece nu am banii necesari sa o platesc.
Simt ca ar trebui sa ma opresc, sa las capul jos si sa plec fara nicio speranta de a mai vedea cele doua salarii restante si sa-mi zic doar "Ai fost o batjocura pentru ei"
Nu am simtit azi niciun pic de sustinere din partea nimanui si din cauza ca mi-a adus la cunoștință ca asa e in Romania, asa se intampla peste tot, daca faci asta o sa suferi dupa si nu te va mai angaja nimeni, etc.
Chiar nu stiu ce sa fac.... ma simt neputincios, dezamagit si singur.
Buna seara.
Sper sa fie ultima postare legata de situatia mea cu firma cu probleme. SPER!
Dupa ultima postare de acum de 9 zile s-au inrautatit lucrurile.
Apogeul nu a fost ITM-ul ... ce s-a intamplat azi a pus capac si ce am aflat zilele trecute.
Azi dupa finalul programului am fost chemat in biroul sefilor unde a iesit o discutie aprinsa.
De cum am intrat pe usa am fost luat la 11m si ca nu e nimeni multumit/a de mine in firma.
M-am revoltat si am cerut explicatii dar nu au avut.
Mi s-a zis de catre sefi sa purtam o discutie de la barbati la barbati dar numai ei vorbeau si tot ma intrerupeau.
In acel moment in mintea mea a fost doar "Nu mai am nimic de pierdut!" si le-am zis verde in fata ca daca vor sa avem o discutie de la barbati la barbati sa ma asculte si pe mine.
Am inceput sa le dau toate cartile pe fata si le-am zis toate neregulile cu care m-am confruntat.
Ca sa intelegeti, zilele trecute am aflat subtil ca eu nu mai sunt primit inapoi la Cluj si ca se vrea sa raman definitiv la București.
Azi din toate vorbele aruncate intre mine si sefi mi-au zis , desi nu ii cred, ca au desfintat posturile inclusiv postul meu de pe șantierul de la Cluj si ca nu ma mai pot intoarce acolo.
Mi s-a dat ultimatum si mi s-a zis ca mi se mai da o sansa in care sa ramand definitiv la București.
Le-am zis ca nu se poate. Am chirie la Cluj, am anunite lucruri de rezolvat acolo si toate planurile pe care le aveam au fost puse pe on hold pentru delegatia aceasta.
Nu au inteles. Mi-au zis pur si simplu "Ori ramai la București, ori desfacem contractul"
Ca in incheiere, azi s-a facut ziua de salariu si acum sunt oficial cu doua salarii restante si firma a fost chemata in instanta ca sa intre in insolventa.
As avea nevoie de un avocat pentru ca in acest moment eu nu vreau sa mai raman in firma, dar nici nu o sa ma las si nu am sa semnez demisia.
Mi s-a promis ca daca plec o sa imi primesc toti banii.
Daca mai vreti alte detalii, ca zic in priva
Cum nu mai am nimic de pierdut, firma cu pricina se numeste SC Vertatel International SRL.
Sunt multi angajati straini, din tari foarte sarace care nu isi pot tine copii si familile la scoala si sa le ofere un trai decent.
Buna!
Sunt o perioada prin București (pana in 3 Iunie) si sunt in cautarea unei camere pe film de moda veche.
Ce magazine de vechituri sau ce locatii si targuri de vechituri stiti de unde as putea achiziționa o astfel de camera?
Am vazut ca au cei de la F64 si am mai incercat si pe OLX sau pe Marketplace.
Caut un loc care sa nu-mi goleasca prea tare bugetul.
Later edit: bugetul este pana in 500 de lei.
Am gasit pe OLX ce îmi doream dar pretul este peste bugetul meu.
Nu trebuie sa fie neaparat noua camera sau sa arate ca si cum ar fi scoasa atunci din cutie.
Singura mea dorinta este sa fie functionala si sa nu aiba probleme majore care sa o faca inutilizabila (Mi-am luat teapa, spre rusinea mea la un targ de vechituri din Cluj) Zgarieturile pe carcasa nu ma deranjeaza.
Mulțumesc!
Hi!
My first post here.
Lately I was searching for a new film camera. I want something more professional.
I have an Agfa optima 200 but I was searching to change it with a Nikon F3 or Nikon F100. I wanted to buy a Nikon F100 because I have already a bunch of lenses for my Nikon D7200 but something about the F3 makes me to want that camera more. I have a 50mm 1.8 for it as well.
As far as I know, I can use the lenses from my D7200 to an F3 as well but there will be a lot of vignette and I will have to shoot at the widest apperture.
As for lens ai have:
Sigma 18-13 F1.8 and 50-100 F1.8
Samyang 8mm
And a 50mm F1.8 AI-S pancake
Which camera do you think I should buy?
I asked my brother-in-law to see if he can finds Nikon F3 in UK.
There's a chance he can find it in Hull, UK?
Thank you!
Hi.
My first post here. I have the next problem and I didn't know where to find any solution.
I have a Lenovo Legion Y720. It's allmost 10 years since I have it and it's my main laptop. I've use it for faculty and I still use it everyday.
Recently I've moved to another city with work for two months. I don't have a computer here and any laptop at work on which I can do my job, so I'm using my laptop to work.
While I was back home, I've never had this problem at all.
In the past weeks, randomly the laptop is starting to electrocute me during the day.
It is happening near the charging port and the area of the speekers and ESC button.
This problem is happening randomly. I can go days without any problem and in the next day it electrocutes me again and than stops.
If i use the laptop at the accommodation where I stay, I don't have this problem.
I need to keep the laptop 24/7 with the charger in because the battery died and if I disconnect the charger in 5 min the laptop is shutting down.
I don't know if this problem with the electrocution is from the charger, the laptop itself or the socket where I'm connected.
I tried to connect to other sockets as well and in some sockets I have this problem, in other I don't.
Right now I have my display, phone charger and my laptop in the same plug and the others beside my laptop doesn't have any problem.
What should I do and what do you think is the problem?
LATER EDIT:
It is solved. I've found the issue. Under the floor there are some cables covered with a metal sheet. My chair has a metal framework and it was touching that cover. When I was touching the metal cover from the chair with my upper leg, that was the moment I was getting electrocuted.
I think under that metal cover over the cables, there are some loose cables.
Hi.
My first post here. I have the next problem and I didn't know where to find any solution.
I have a Lenovo Legion Y720. It's allmost 10 years since I have it and it's my main laptop. I've use it for faculty and I still use it everyday.
Recently I've moved to another city with work for two months. I don't have a computer here and any laptop at work on which I can do my job, so I'm using my laptop to work.
While I was back home, I've never had this problem at all.
In the past weeks, randomly the laptop is starting to electrocute me during the day.
It is happening near the charging port and the area of the speekers and ESC button.
This problem is happening randomly. I can go days without any problem and in the next day it electrocutes me again and than stops.
If i use the laptop at the accommodation where I stay, I don't have this problem.
I need to keep the laptop 24/7 with rhe charger in because the battery died and if I disconnect the charger in 5 min the laptop is shutting down.
I don't know if this problem with the electrocution is from the charger, the laptop itself or the socket where I'm connected.
I tried to connect to other sockets as well and in some sockets I have this problem, in other I don't.
Right now I have my display, phone charger and my laptop in the same plug and the others beside my laptop doesn't have any problem.
What should I do and what do you think is the problem?
Buna.
Am revenit dupa 3 luni cu o situatie care s-a intamplat azi.
Dupa cum am mai povestit, lucrez la o firma care nu plateste salarile lunar. Saptamana viitoare o sa fiu iar cu doua salarii restante.
Tind sa precizez ca firma da bani de salariu doar cand si ea are bani. Ea in acest moment nu mai are bani nici pentru deconturi.
Pe la sfarsitul lui februarie / inceputul lui martie m-am gandit ca e o idee buna dupa ce ajunsesem la disperare si multe scandaluri cu partenera si familia sa fac si eu o plangere dar la Ministerul Muncii legata de firma dupa ce am aflat ca la ultimul control ITM acestia au venit si plecat fata nicio solutie.
Plangerea aceea s-a dus de la Minister catre ITM Ilfov ca apoi sa ajunga la ITM București.
Azi am primit raspunsul la aceea plangere. Dupa o luna, doua luni.
In acest raspuns am regasit urmatorul paragraf:
Tind sa precizez ca eu din 03.04.2026 pana in 03.06.2026 am fost delegat la sediul firmei din Bucuresti ca sa imi exercit munca aici.
Ca sa adaug. Nu îmi dau indemnizatie pe zi. Doar mi-au dat o cazare unde mai sunt alti 3 baieti din Sri Lanka unde gandacii umbla prin "cutia de chibrituri" ca pe bulevard si o masa pe zi. Atat. Altceva nimic. Nu am decont daca vreau sa merg inapoi la Cluj acasa. Nu platesc nimic altceva.
Cand am cerut sa ma mute la alta cazare pentru ca unde stau acum e o mizerie de nedescris si cum am zis, gandacii umbla peste tot, inclusiv pe noi noaptea, au zis ca nu au ce face.
Alta precizare. De cand am facut aceasta plangere pana azi eu nu am semnat nicio demisie, nu mi s-a inmanat nicio cerere de demisie si nu am fost înștiințat de o astfel de decizie.
Nu stiu ce s-a intamplat. Mi se pare extrem de strigator la cer ce a facut aceasta firma daca e adevarat.
Daca e adevarat ca "mi-am dat demisia" inseamna ca pe numele meu au falsificat actele.
Financiar nu am cum sa ii pot da in judecata si nici sa duc un proces cu ei. Cum am zis, de doua luni nu mi-am mai vazut salariul.
Nu stiu cum sa procedez in acest moment si efectiv sunt socat si uimit de toata situatia. Nu pot gandi limpede si clar. De aceea am decis sa scriu aici.
Mulțumesc.