Anticipatele ar prinde SENS încă imatur

SENS este astăzi suficient de mare pentru a deranja USR, dar încă suficient de mic pentru a trăi periculos în jurul pragului electoral. La 4,8% printre votanții siguri, diferența dintre intrarea și rămânerea în afara Parlamentului poate fi de ordinul zecilor de mii de voturi.

Pentru USR, acesta poate fi ultimul moment relativ confortabil pentru confruntarea cu SENS.

Un scrutin rapid ar găsi partidul progresist fără infrastructura, candidații și rețeaua națională pe care le-ar putea construi în încă doi ani. În 2028, în schimb, SENS ar avea timp să transforme câteva enclave urbane într-o comunitate electorală recognoscibilă și să facă exact ce USR a făcut după 2016. Mai ales că ne aflăm în criză economică și că viitorul nu se anunță prea roz.

Locuința devine problemă politică

USR s-a născut într-o Românie în care problema generației sale era accesul la oportunitate. Noua generație urbană are altă problemă: accesul la proprietate.

Primul personaj este chiriașul de 27 de ani din Cluj sau București. Dă jumătate din salariu pe o garsonieră și nu are cum să strângă banii pentru avansul la un credit. Pentru el, discursul despre statul eficient e o abstracție. El e alegătorul SENS. Până de curând, era alegătorul USR.

Al doilea personaj e corporatistul de 40 de ani, cu un credit pe 30 de ani. Nu a devenit anticapitalist, a devenit debitor. Îl interesează dobânda, cursul și taxele. El nu pleacă spre SENS, ci spre cine îi promite stabilitate. Foarte probabil, spre Bolojan.

Cu alte cuvinte, criza locuirii nu trage electoratul USR într-o singură direcție. Îl rupe în două: chiriașul pleacă la stânga, debitorul la dreapta.

Cele mai multe proceduri active sunt in domeniul Mediului, pentru ca statul roman nu prioritizeaza mai deloc acest domeniu atat de important.

Partidul Sănătate, Educație, Natură, Sustenabilitate (SENS) cere organizarea de alegeri anticipate după ce Guvernul Mureşan nu a reușit să obțină votul de investitură în Parlament. „Suntem în cea mai mare criză politică din ultimii 36 de ani. Toate partidele parlamentare sunt vinovate de această situație”, precizează SENS.

SENS cere alegeri anticipate

SENS, care, conform rezultatului celui mai recent sondaj INSCOP, publicat joi, 10 septembrie, ar obține nu mai puțin de 4,8% din voturile cetățenilor care sunt siguri că se vor prezenta la urne cu ocazia următorului scrutin, susține că România traversează „cea mai mare criză politică din ultimii 36 de ani” și acuză toate partidele parlamentare că „sunt vinovate de această situație”.

Concret, în 2023, cheltuielile guvernamentale pentru educația primară până la cea terțiară au reprezentat în România 2,6% din PIB, față de o medie de 4,2% în țările OCDE. În 2015, România aloca 2,4% din PIB pentru educație, ceea ce înseamnă o creștere de 0,2 puncte procentuale în opt ani.

Raportul arată că, în 2023, cheltuielile guvernamentale pentru educație reprezentau aproximativ 6,4% din totalul cheltuielilor publice din România, față de 9,8% în medie în țările OCDE.

Diferența apare și atunci când cheltuielile sunt analizate per elev.

• În 2023, cheltuiala pentru educația primară până la cea terțiară a fost de 7.293 de dolari per elev/student în România, comparativ cu 13.601 dolari în medie în țările OCDE.
• În învățământul primar, România a cheltuit 3.783 de dolari per elev, față de 12.893 de dolari în medie în OCDE.
• La gimnaziu, cheltuiala a fost de 8.658 de dolari în România, comparativ cu 14.291 de dolari în țările OCDE.
• În educația timpurie, cheltuiala guvernamentală per copil cu vârsta între 3 și 5 ani a crescut de la 3.295 de dolari în 2015 la 4.766 de dolari în 2023. Media OCDE era însă de 10.331 de dolari în 2023.

Distribuția geografică este, de asemenea, semnificativă. Primele zeci de poziții indică o concentrare în nord-vest și vest, în bazinele Someșului, Crișurilor și Banatului. Lista continuă cu numeroase cursuri din Oltenia și sudul țării, apoi cu râuri din bazinele Ialomiței, Buzăului, Siretului, Prutului și din Dobrogea. Prin urmare, fenomenul nu poate fi redus la sudul arid sau la Dobrogea, ci apare în aproape toate marile regiuni hidrografice.

Cele mai vulnerabile sunt, în general, cursurile cu bazine mici, debite reduse și dependență mare de precipitațiile locale. În timpul unor perioade prelungite fără ploi, acestea reacționează mult mai repede decât râurile alimentate din suprafețe întinse sau din zone montane. Temperaturile ridicate accentuează pierderile prin evaporare, iar captările de apă și lucrările hidrotehnice pot amplifica local deficitul natural.

În ceea ce privește programul politic, strategia filialei are în vedere organizarea unei campanii în stradă care să documenteze nevoile sibienilor, iar acestea ar urma să stea la baza formulării unui program adaptat la cerințele punctuale ale cetățenilor atât din urban cât și din rural.

„Ne dorim să avem cât mai multe campanii de chestionare a locuitorilor, să ieșim în stradă, să îi întrebăm ce îi doare, ce neplăceri au unii, ce și-ar dori ei personal să se schimbe și după ce adunăm toate răspunsurile, să mergem să punem presiune pe autoritățile publice astfel încât să se schimbe ceva înspre îmbunătățirea stării generale a locuitorilor”, precizează Robert.

„Cred că politicienii au început să și dea seama că, pentru a te face vizibil în fața oamenilor, trebuie să vii întâi să vorbești cu ei. Doar prin sticla televizorului, omul nu are cum să știe cu adevărat ce intenții ai și mă gândesc că oamenii au început să și dea seama de lucrul acesta”, spune copreședintele.

Totuși, în cazul în care se va pune problema coalizării cu alte partide, aceasta trebuie tratată cu atenție, spun cei doi reprezentanți, preferând mai degrabă sacrificarea unui potențial rezultat în cursa electorală decât diluarea principiilor partidului.

„S-a discutat la nivel de conversație, dar SENS este format din oameni cu idealuri care nu vor să facă compromisuri pe principii. Istoria recentă arată că partidele din coaliții au trebuit să facă astfel de compromisuri”, subliniază Teodora.

Felul în care vorbesc oamenii despre ei înșiși, dar și despre cei din jur, e primul lucru la care ești atent pe teren. În cercetarea mea, am constatat că aproape niciun migrant din Europa de Vest - sau chiar din Europa de Est, dar cu studii superioare și venituri peste medie - nu-și spune „migrant”. Își spune „expat” - un cuvânt cu origini coloniale, cum punctează corect un material recent din PressOne. 

Regula se păstrează și când vorbesc despre ceilalți: „migranții” sunt doar din „third countries”, cu pielea „maro”, din Europa „săracă” - „potato europe”, cum spune mema. Probabil n-ai să-i spui „migrant” vecinului venit din Frankfurt. O să spui că e „străin” - așa cum un bloc din București plin de airbnburi e umplut cu „străini”, nu cu „migranți”. În schimb, cartierul de containere de la marginea orașului, unde stau muncitorii din construcții, va fi, cel mai probabil, descris ca fiind „de migranți”. 

Mai mult, ideea că oamenii aparțin, natural și ideal, unui teritoriu anume nu e o observație, ci o prejudecată, iar antropologia i-a dat un nume acum mai bine de treizeci de ani. În 1992, Liisa Malkki o numea „prejudecată sedentaristă” („sedentarist bias”): presupunerea că identitățile și culturile umane sunt legate din start de o bucată delimitată de pământ. Argumentul ei nu e că strămutarea ar fi lipsită de costuri, ci că nu e în sine nici nefirească, nici tragică - devine așa doar înăuntrul a ceea ce ea descrie drept „ordinea națională a lucrurilor”, în care a fi înrădăcinat e norma, iar orice altceva e patologie. 

O mare parte din câmpul lexical asociat migrației se învârte în jurul copacului care rămâne unde a crescut, e despre „rădăcini” și „dezrădăcinare”, despre „pământul românesc”. Iar dacă plecarea e prin definiție o rană, atunci cel care pleacă nu poate fi decât victimă și e redus la atât. Nu i se mai recunoaște capacitatea de a-și lua propriile decizii, chiar și în interiorul unor constrângeri structurale (condițiile dificile de viață care-i limitează posibilitățile). 

Un deceniu mai târziu, alții cercetători numeau cealaltă jumătate a problemei: naționalismul metodologic, presupunerea că statul-națiune e recipientul natural, de la sine înțeles, în care se așază societatea modernă și că analiza trebuie să se oprească la graniță. 

Aproape 700 de femei care au născut în ultimii zece ani în spitale publice și clinici private din toată țara au răspuns unui apel la mărturii pe care l-am lansat în 2024. Au descris suferințe pe care nu au putut să le spună uneori nici măcar familiilor lor.

Poveștile lor ne ajută să desenăm pentru prima oară peisajul nașterii în România. Nu avem date oficiale care să cartografieze tratamentul de multe ori brutal de care au parte femeile când merg să nască.

Avem, însă, aceste istorii personale și un studiu realizat în 2024 de Asociația Moașelor Independente în colaborare cu cercetătoare de la mai multe universități din București, bazat pe peste 5.600 de răspunsuri de la femei care au născut în perioada 2019-2024.

Analiza noastră folosește informații din mărturiile adunate în urma apelului și datele din studiu, dar și surse publice și nenumărate conversații cu specialiști în medicină de la noi și din străinătate.

Scopul e să aducem aceste informații în spațiul public și să provocăm o discuție despre ce ar trebui schimbat pentru ca nașterea unui copil să nu mai fie, de mult prea multe ori, o rană nevindecată.

Violența obstetrică este o încălcare a drepturilor omului care afectează femeile din toată lumea, din America de Sud până în Europa.

În 2023, Spania a devenit prima țară din Uniunea Europeană care a introdus violența obstetrică într-o lege, definind-o ca o formă de violență de gen.

I-a urmat Portugalia, cu o lege care stabilește drepturile femeii în timpul sarcinii și al nașterii, cât și un plan concret pentru prevenirea abuzurilor.

Legea portugheză spune că trebuie să existe consimțământ explicit pentru fiecare manevră la care e supusă o femeie și prevede crearea unei instituții care să supravegheze maternitățile și să monitorizeze plângerile pacientelor. Spitalele trebuie să asigure respectarea drepturilor și dorințelor femeilor, mecanisme eficiente de feedback, dar și formarea personalului și sprijin psihologic gratuit pentru victimele abuzurilor în sala de nașteri.

Raportul arată astfel că amenințările la adresa libertății presei nu se limitează la agresiuni fizice sau amenințări directe.

Presiunea se mută tot mai mult către mediul digital, controlul datelor, legislație, relația cu autoritățile și funcționarea instituțiilor media.

Agenția de presă afiliată AUR, laborator de fake news

Evenimentele lui O’Neill, care s-au desfășurat între 11 și 14 august în Ilfov, au fost transformate într-o campanie împotriva a ceea ce site-urile cunoscute pentru dezinformare au numit ”desfășurarea de forțe trimise să pună botniță australiencei” și ”regimul dictatorial din România, prin instrumentele sale de forță, în acest caz Ministerul Sănătății și DSP, au intervenit pentru oprirea evenimentului”. Cu toate că acestea susțin că autoritățile au interzis evenimentul, informațiile publicate chiar pe  site-ul oficial al lui O’Neill arată că evenimentele și activitățile planificate pentru zilele care urmau s-au desfășurat până la capăt.  Context.ro a identificat sursa primară a falsului care a inflamat rețelele sociale.

Pe 12 august, Romanian Global New (RGN), site cunoscut pentru propagarea promovarea narativelor ultranaționaliste, a publicat un articol cu un titlu îngrijorător: ”Demența dictaturii Big Farma în România: Nu ai voie să vorbești despre stilul de viață sănătos că te ia poliția! Conferința terapeutei Barbarei O’Neill, boicotată de Ministerul Sănătății, agenți ai poliției și DSP”. Articolul prezenta un așa zis atac al mai multor instituții, care ”au intervenit brutal încercând să oprească conferința.” Site-ul RGN este un instrument prin care AUR își propagă agenda, fiind utilizat de George Simion, după cum a demonstrat agenția de jurnalism de investigație Captura. Conform publicației Captura.ro organizația care deține site-ul, Fundația Națională pentru Românii de Pretutindeni (FNRP), a fost folosită de Simion pentru a colecta darul de nuntă. RGN afișează pe prima pagina bannerul Naturalia, un lanț de magazine și clinici. Naturalia e fondată de Pavel Chirilă, un medic pensionat care promovează “metode spirituale de vindecare” și  care a fost publicat intens de ActiveNews. Articolul susține că Barbara O’Neill este victima cenzurii. 

O zi după, pe site-ul  conspiraționist ActiveNews, a fost publicat un articol cu același titlu, care prelua mot a mot textul celui de pe RGN. Au urmat alte două articole publicate pe ActiveNews, care continuau aceeași narativă. Postările ActiveNews pe Facebook au peste două mii de like-uri și 333 de distribuiri. Potrivit acestora, Poliția, reprezentanți ai Ministerului Sănătății și ai Direcției de Sănătate Publică (DSP) ar fi intervenit în timpul evenimentului, încercând să-l oprească încă de la început. Context.ro a documentat cum proprietarul ActiveNews a derulat proiecte europene în timp ce promova campanii anti-UE. Portalul este cel mai popular site identificat în investigația transfrontalieră „Rețeaua minciunilor””, face parte dintr-un ecosistem al dezinformării creat în Europa și publică în mod constant articole care conțin mesaje anti-europene. 

Suntem în Mineu, un sat din comuna Sălăţig, judeţul Sălaj, atestat pentru prima dată în secolul XIV. Locuit de 300 de oameni, satul este ascuns între Dealurile Silvaniei și legat de șoselele naționale printr-un drum pe care l-am găsit circulat mai mult de utilaje agricole.

Suntem înconjuraţi doar de culturi de cereale şi pâlcuri de copaci şi conducem gândindu-ne că, cel mai probabil, am greşit drumul. Bătuserăm deja peste 900 de kilometri în vestul şi nord-vestul ţării, încercând să înţelegem mai bine realitatea creşterii industriale a porcilor.

Din păcate, chiar și pe feroviar, proiectele care nu au fost terminate prin PNRR mănâncă din finanțarea altor proiecte care ar fi putut fi incluse: București–Craiova, tunelul Predeal, Magistrala 500 spre Moldova, tunelul Balota. Feroviarul nu duce lipsă de proiecte, iar proiectele rămase neterminate din PNRR mănâncă spațiul altora.

Asta este marea problemă. Politicienii spun: „Păi le mutăm”. Dacă le făceai la timp, aveai loc și bani să faci altele. Dacă tot rostogolești întârzierile și incapacitatea, problema merge mai departe.

Sustinem dreptul la avort si dreptatea reproductiva! Femeile sa aiba acces la toate serviciile medicale care tin de sanatate reproductiva si sa aiba la dispozitie optiuni reale pentru a face propriile alegeri.